Cam nașpa

0
2532

Ziceam că 2017 o să fie un an-derbedeu. Iată că este.

Iar eu vin din cel mai abulic popor din lume, cel mai năuc cu putință, cel mai zănatic, mai haimana, mai patetic și mai focos posibil, cel mai tandru și mai liric, cel mai făr de direcție, legănat de noroc dumnezeu știe cum, botezat în vin, lăsat de morală, iute sucitor și răzgânditor, cu colb în călcâie și diamante-n vorbe și cântec, cel mai frumos  la sărbătoare, cel mai melancolic, adesea abandonat în desaga sorții, cunoscător de-aproape al morții, înțelept adesea și șocant de nepriceput câteodată.

Vin din poporul crescut cu foarfecele-n mână, cât p-aci să taie colțurile și să aleagă calea aia mai ușoară. Vin din poporul care n-a auzit încă de ziua de Mâine, habar n-are că există Mâine. Azi să fie, și să fie din belșug! Ieri-ul se coace-n povești, Azi-ul fierbe-n fotografii, Mâine- cum o da domnul.

Vin din poporul acela, când șmecher, când eroic, când apatic, când nervos.

Vin din poporul care mi-a dat și maidane și Alecsandri, și bălți și adunări spontane de zeci de mii de suflete. Poporul- roi de albine.

Vin din poporul care nu m-anunță când începe scandalul în casă, că sun și eu ca omul în weekend, acasă și ce-aud: scandări  cu de-alde Sus și Jos! Vin din poporul ăla crescut la parter, cu copii mulți și bătăuși, a căror mamă vinde borș și semințe la cornet,  de acolo vin.

Altfel nu se explică ce văd că face acum poporul meu.

Vin din poporul beat fără să fi băut, amețit fără să se fi-nvârtit în scrânciob, fudul și gălăgios, atoateștiutor,  păstrător al buricului Pământului, un popor de îngeri cu buzunarele cusute. Vin din poporul ortodox pân la pragul casei și c-o fantastică memorie a poveștilor. Vin dintr-un popor prins în insectarul globalizării. Prizonier al propriei dorințe de bunăstare.  Prins acum cu lecțiile nefăcute în fața valului schimbărilor. Agitat, revanșard, patriotard, poporul meu iese în stradă Azi, că Mâine facem punte cu Ziua Unirii și iar stăm săptămâna întreagă  p-acasă…

Că Ziua Unirii e zi liberă.

De-acolo vin. Și e normal să-mi fie ciudă când iar s-aude, pe toată scara, scandalul de la noi din casă. Cam nașpa.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCâine în cămașă, ce-mi ești...
Articolul următor55
Mie legitimația de jurnalist mi-a murit de tânără, acum nouăsprezece ani, adormită fiind de parfumul teilor Cotroceniului, flancată de-o cană cu cafea, mașina de scris și îngropată în manuscrise pentru mai multe gazete deodată. Din 1998 locuiesc la Toronto.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ