Montreal- Optsprezece zile cu garoafe pe țeavă

0
1603

Peste trei săptămâni, la Montreal va avea loc un concert absolut special: Consulul General al României la Montreal, Victor Socaciu, împreună cu o suită de invitați va urca pe scena auditoriului Ecole Le Plateau,  cu obiectivul absolut nobil de a colecta fonduri pentru ridicarea soclului statuii lui Mihai Eminescu. Statuia este astăzi amplasată în Place de la Roumanie din Montreal și este așezată direct pe sol. Neobișnuit, știu.

Trec peste suita de impresii declanșată în 2013 asupra românilor din Canada, la instalare de chiar controversatul monument (semnat de sculptorul Vasile Gorduz). Trebuie să admit că orice monument, fie ea și Pieta lui Michelangelo ar fi arătat la fel de discutabil fără un soclu…

Acum, la aproape patru ani distanță de la instalarea statuii, Socaciu & Comp urcă pe scenă să ajute la finalizarea întregului proiect și anume ridicarea soclului.

Rațiunile pentru care scriu despre acest eveniment au un motiv special.

Ele țin de un val de atitudini remarcat astăzi, 7 martie, pe facebook,  atitudini vădit ostile și profund politizate, venite din rândul unui mic grup de români montrealezi.

Mai exact, personalitatea artistului Socaciu a fost amalgamată nefericit cu formațiunea politică astăzi la putere în România și care în rândul diasporei se bucură de un amestec controversat de interes.

Astfel, intenția absolut salutară prilejuită de concertul ce va avea loc în optsprezece zile riscă să fie umbrită, grație unui gălăgios grup de protestatari cvasi-anonimi până și în lumea virtuală. Aceștia se pregătesc să picheteze sala de spectacol și să scandeze lozinci cu Jos Partidul Cu Pricina.

Unde, taman la Montreal.

Să le amintesc cinstiților compatrioți, membri ori simpatizanți ai partidelor politice prin țara de origine, precum și celor care intenționează, din plictiseală sau din dorința de a obține avantaje evidente, că desfășurarea oricăror activități de tip politic aparținând altui stat, pe teritoriul Canadei este interzisă prin lege.

Pentru cei care nu știu acest lucru, recomand textul publicat anterior, cu link-uri la site-urile Guvernului Canadian.

Suntem la capătul lumii. Unde mai fugim, măi, de voi??

Încurajez și pe această cale demascarea oricăror activități cu caracter politic românesc, pe teritoriul Canadei. Mai clar, cine face politică românească aici, cetățean canadian sau nu, riscă deportarea. Scurt pe doi. Și ne crează, tuturor, deservicii.

Revin și zic: concertul are toate șansele să fie un triumf. Este un pas important către reamintirea valorilor noastre culturale.

Cauza este totalmente salutară, merită susținută și măcar acum, ajunși la maturitate ca și grup etnic, este de așteptat din partea românilor quebequoazi o solidaritate exemplară pentru atingerea obiectivului: un soclu pentru statuia lui Eminescu.

Voi veni la spectacol, la Montreal.

Voi veni să întâlnesc românii quebequoazi, așa cum am făcut-o și astă vară, la Val David, voi veni să îi cunosc și să scriu despre ei, să țes acea punte fină de cunoaștere între noi, într-o țară atât de vastă.

Sunt convinsă că sala va fi plină până la refuz.

M-aș bucura să întâlnesc cu acest prilej și echipa Ambasadei României la Ottawa de a cărei participare nu mă îndoiesc că a fost deja confirmată. La fel, să întâlnesc reprezentanți ai Consulatului Român la Toronto care, cu prezența lor, ar sprijini și completa elegant desăvârșirea unui eveniment cultural ce angrenează autoritățile române pe teritoriul canadian într-un eveniment eminamente cultural, creat și organizat în scopuri caritabile.

În scurt timp probabil că evenimentul va fi anunțat Sold Out.

Și merită, merită și pentru simplul motiv că avem ocazia să fredonăm, alături de Socaciu, ca pe vremuri la Cenaclu, Roată/Roată//Te mai inventăm o dată/ Și cu tine, lumea toată.

Așadar, ne vedem la Montreal, voi cânta și eu cu voi.

Pichetarilor de vocație le-aș zice să trimită răzmerița la culcare. Fiți prieteni.

Hai, garoafe pe țeavă 🙂

Acum nu e momentul, fiți maturi și diplomați.

Zic și eu.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCorăbii către Lumea Nouă (II)
Articolul următorTăiat
Mie legitimația de jurnalist mi-a murit de tânără, acum nouăsprezece ani, adormită fiind de parfumul teilor Cotroceniului, flancată de-o cană cu cafea, mașina de scris și îngropată în manuscrise pentru mai multe gazete deodată. Din 1998 locuiesc la Toronto.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ