O soluție totuși mai caut

0
475

Cum spaimele, la fel că și bucuriile sunt omenești și explicabile, continui să descopăr multe și mărunte în România, cu fiecare oră a zilei.
Lucruri care mă minunează, lucruri care mă reconfortează, întâmplări care mă fac să gândesc dincolo de lentilele ochelarilor.
Poveștile și fotografiile vor urma, pe îndelete, imediat ce ajung acasă la mine.
Absorb 3D și mă întreb dacă, vreodată, eu am plecat de aici.
Când și cum, mai ales.
S-ar putea să aveți surprize, citindu-mă (și mă refer la cititorii mei din diaspora), s-ar putea să va regăsiți.
Până atunci, vie și nevătămată, la București, până duminică dimineață.

 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentImposibila iubire
Articolul următorPe La Icoane
Mie legitimația de jurnalist mi-a murit de tânără, acum nouăsprezece ani, adormită fiind de parfumul teilor Cotroceniului, flancată de-o cană cu cafea, mașina de scris și îngropată în manuscrise pentru mai multe gazete deodată. Din 1998 locuiesc la Toronto.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ