Pălăriile Otiliei și bucuria, ca un lujer de la Pământ la Lună

0
399
”-Sunt fericită și obosită…haidam acasă…mi-e somn! Iar ”acasă” este la Hășmaș, comuna mea cu șase sate, al cărei singur medic sunt…” Așa incepe Femeia Cu Șapte Pălării, volumul de debut al Otiliei Țigănaș publicat în 2012 la editura Galaxia Gutenberg. Citesc aici, la Toronto, cartea cu parfum românesc în fiecare literă, ajunsă în zbor solitar, expediată chiar de către autoare!
 
 
Otilia, astăzi medic la Hășmaș, cândva o fetiță subțirică, parc-o și văd, și pe deplin articulată, și-a început poveștile de viață direct prin filmul Toamna Bobocilor, pe undeva. 
 
Cine, să zicem, n-a văzut filmul stagiaturilor postuniversitare ale anilor 80 poate la fel de frumos răsfoi cartea Otiliei Țigănaș. 
Ducându-și fin, zâmbind doar din colțul gurii, popularitatea numelui atât de literar, Otilia scrie proza firesc și curat ca o perdea de borangic înaintea Paștelui.
Scrie, iar scrisul îi vine fluent, pur și simplu!
Intr-o seară de februarie, chiar înainte de mărțișoare, i-am citit câteva poezii publicate cu generozitate pe facebook. Mi-am făcut curaj și i-am spus, în privat, c-aș vrea s-o citesc. Iar ea, cu aceeași seninătate cu care scrie, a doua zi mi-a pus cartea la poștă!  Vă jur c-așa a fost.
 
Am cartea aici, între peticele mele de zăpadă și respir un strop din aerul Hășmașului în plicul cu timbre și ștampile, cu adresa scrisă de mână, ca atunci când îi scrii unei prietene bune o depeșă de rutină. Și plicul se va păstra, așa cum a venit, între lucrurile dragi mie, de acasă.

M-ai lăsat fără grai, Otilia, nici nu cred că mulțumirile formale pot traduce bucuria, surprinderea, mirarea uriașă că, da, miracole chiar se-ntâmplă: vorbești cu o scriiitoare, iar ea pune cartea ei la poștă, s-o ai tu pe raftul din dormitor… de mult, nici nu știu dacă de curând sau vreodată măcar, am avut copilăreasca bucurie pe care mi-ai oferit-o cu gestul tău. 

M-ai surprins într-atât încât, de ieri seară, de când am primit cartea care a traversat oceanul, iată, se hâțână serios ceva în scara mea de valori, nu știu ce anume.
Îmi iau timpul care se cuvine ca să te citesc pe îndelete.
 
După care, probabil, încecând să te descifrez pe tine, voi avea răspuns și la bucuria rafinată, nedefinită, crescută deja ca un lujer de la Pământ la Lună pe care mi-ai oferit-o. Mulțumesc din suflet, Otilia.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ