Povestea: liantul intracomunitar

1
854

Sâmbătă, la reprezentația din Burlington a Teatrului de Păpuși Libelula (un spectacol cu actori și cu păpuși, coordonator Emilia Nechita) am primit copilăria, înapoi, în palme.

Nici că se putea mai frumoasă îmbujorare decât să văd copiii români, aduși de părinții lor români, unii foști copii imigrați în Canada împreună cu părinții lor, în urmă cu 15-20 de ani (frumos neam suntem, măi, zic și eu).

La orele trei ale amiezii am așteptat un grăunte de miracol: trei talentate și devotate românce (Emilia Nechita, Carmen Iacob și Vera Lupu) ne-au făcut amiaza atât de caldă și de plină de bucurie încât eu încă nu știu dacă altcineva, cumva, de când am emigrat și până acum, a mai reușit să scoată la iveală copiii din noi și să ne șteargă vârstele, preț de două ore.

Am silabisit în cor toate referirile la pădurea nes-fâr-și-tă, după cum suna scenariul. Am numărat în românește, înainte și înapoi, am aplaudat, am răspuns în cor când ne-au întrebat, am uitat că venisem cu copiii și pentru ei, în fond. Aiurea, noi ăștia mari am fost totuna cu copiii și, la rândul nostru nu voiam să se mai termine povestea.

Absolut serios, când s-au aprins luminile, am auzit în jurul meu: gata??

Scenariul adaptat al basmului Hansel și Gretel (Frații Grimm), zic eu, a găsit soluția, formula de entertainment al copiilor de origine română de până în 12-13 ani, pe termen scurt, mediu și lung.

Rețeta este perfectă.

Cele câteva zeci de copii prezenți sâmbătă la spectacolul susținut la Burligton Public Library, unii foarte mici, au interacționat și au răspuns perfect la jocul de lumini, muzică și replici.

Eu zic că Teatrul Libelula este o intreprindere de cursă lungă și sigură. Este un pionier în divertismentul pentru copii din GTA.  Teatrul de Păpuși Libelula (http://www.libelula.ro) a găsit o nișă de geniu: a venit cu rețeta perfectă pentru etapa parcursă azi de către complexa dinamică socială intraetnică. A venit cu povestea.

Și povestea este, dacă era cazul să spun, adevăratul liant- cheie intracomunitar. Nu asocierile de business-uri, nu răspânditele arii confesionale și religioase, ci povestea. Povestea, așa cum o știm de mici, ea ne este liantul. Teatrul Libelula a spart  gheața și are toate premizele să ne transforme amiezile, ani buni de acum încolo, în Povești, Amintiri și Povestiri.

Felicitări echipei Teatrului Libelula, felicitări Gabrielei Covaci, unul dintre cei mai activi reprezentanți ai grupului nostru etnic ontariot, deja tot mai agregat, felicitări pentru efort, curaj, imaginație și perseverență.

Julia, nepoată-mea de doi ani și jumătate a fost în extaz! Ce putea fi mai frumos decât o seară de povești?

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ