Tu ești unul dintr-o mie

4
754
Ca și tine, ca și mine
Ca și tine, ca și mine

Aproape o mie de suflete, aici, în lumea mea virtuală cu manșetă albastră.

Vă cunosc, pe cei mai mulți dintre voi, în persoană și, fiindcă e weekend lung și încărcat de artificii, vă scriu. V-am citit poveștile, m-am plimbat pe profilurile voastre cu curiozitatea copilărească, inocentă a cuiva sortit un pic să fie și mai mult să scrie. Poveștile voastre de viață trag, în trena lor, povestea mea. În ultimele săptămâni, în plămânii mei s-au spart valuri, în inimă au ajuns alpiniști, în suflet am făcut loc unor artiști destul de triști.

Tu ești unul dintr-o mie. Pe bune, ia să-ncep a vă spune:

Muzica ta, Gabi, e numai bună de-ncheiat ziua cu ea. Ea stinge şi veioza mea. Tu, Highlander, ai vrea s-ajungi la stele, încă mături prispa cu nuiele, nopțile înșiri vorbe- mărgele.

Tu ai clasă. Dinspre tine, fin parfum, pe ape, vine.

Tu porţi acelaşi tricou de erou, de la Anul Nou.

Sushi time, in May :)
Sushi time, in May 🙂

Tu ţugui buzele şi, păcat, crescut-ai frumos, numai cu Timpul nu te-ai împăcat. Şi fusta parcă s-a scurtat, decolteul e și mai decoltat. Ce trec anii, așa-i, păcat.

Ţie, vorbele ţi-au rămas mici. Zambetu-ţi, ba-i aici, ba nu-i aici.

Tu lupţi cu ceva mori de vânt, în pusee îți iei avânt și mai legi un legământ.

Tu n-ai cuvânt.

Tu ai primit în dar de la viață, un copilaş. Ce frumos pui ai, și ce gingaş.

Tu eşti o bunică, o bunică încă mică. Şi tu, chiar tu, eşti bunic, un bunic şic.

Tu ţi-ai luat adio de la cafea, tu dai o cafea de ziua ta.

Tu taci şi doar citeşti, mă şi-ntreb dacă aşa, cu-adevărat, Eşti. Tu-ţi faci selfies de o sută de ori pe zi şi, dacă într-o zi ţi-ar cădea netul, chiar mi-ai lipsi.

Tu scrii frumos și de prisos.

Tu scrii cu tâlc.

Tu citeşti cu tâlc. Știu și tac și eu, mâlc.

Blue Mountain/ Village, April, 2017
Blue Mountain/ Village, April, 2017

Tu postezi fotografii și atât, mereu c-un nod în gât.

Tu tocmai ai aprins o lumânare, de înserare. Și tu ai aprins una, fiindcă te doare.

Pe tine, fericirea Ei te seacă. Tu te-ntrebi retoric Când şi Dacă.

Tu munceşti  enorm.

Tu dai beep atunci când dorm şi, dintr-o dată, nu mai am somn. Tu împrăştii asfinţituri, cu dărnicie. Iar tu ai fitilul scurt la orice gogomănie. Ce lipsă de diplomație.

Tu plângi, tu speri, tu taci, tu te-ntorci pe partea cealaltă, într-un alt colţ de lume.

Tu n-ai nume.

Tu pictezi, frumos pictezi. Tu sculptezi, tu desenezi. Tu, patinezi şi tu dansezi.

Tu, visezi.

Tu, simplu, pozezi.

Tu ţi-ai pierdut cheile la maşină. La tine bate grindina-n grădină.

La tine a venit vara.

La tine s-a lăsat seara. Tu taci şi faci cei mai pufoşi cozonaci. Tu încondeiezi cele mai straşnice ouă, tu ţi-ai luat poşetă nouă.

Tu ai filmat şoseaua, tu ai lărgit cureaua.

Tu zâmbești cu gândul la o motocicletă. Tu l-ai strânge în brațe o tură dar ți-e teamă că dai ochii cu mine, la toamnă. Erai doamnă.

Tu pui poze cu prăjituri, tu pui, toamna, murături.

Tu ai fi fost bun de politician.

Tu pledezi pentru un spirit sănătos, an după an.

Tu călărești un Cal Troian.

Tu susţii c-a iubi e bine, dar să ştii pe cine.

Tu ai fost la o nuntă la Braşov.

Tu te-mbraci mai mult în mov.

Tu nu zâmbeşti niciodată, tu n-ai pe biografie nicio pată. Niciodată.

În spatele tău se văd castele. Inelele tale alunecă pe podele. Tu-i zâmbeşti cuiva anume, lume, lume…

Tu oftezi şi mai că ţi-aş da un strop de curaj, să treci peste necaz. Știi tu, tămăduirea cosmarului medical al tânărului secol încă trece prin durerile facerii. Pe tine te-a stropit autobuzul, când aşteptai în staţie. Și nu ţi-ai pierdut umorul.

Tu dai iubirii, cu piciorul.

Tu plimbi puștoaice-n Centrul Vechi, în spatele tău mai văd perechi dar, nu-i așa, niciuna nu-i neobișnuită, ca cea de acum, a ta. Veacul te-mpinge din spate, să nu plângi mai apoi, să nu zici că n-am zis, să nu spui că n-am dreptate.

Tu ai în brațe un cățel. Tu strângi în pumn un șervețel.

Tu postezi imagini cu România Ta. Tu trăiești, zi de zi, cu ea.

Sunteți aproape o mie de suflete, aici, în lumea mea.

4 COMENTARII

  1. “Sunteți aproape o mie de suflete, aici, în lumea mea…”

    Excelent! Si adevarat! Dar… noi, cei o mie, te vedem intr-o mie de feluri? Esti o mie de Magdalene? Cine esti tu, de fapt? Un suflet curat in noroiul razboiului si gloante in buzunarul vestei? Un gand de somn si astenie, intr-o zi de primavara? O fiica? O mama? Bunica? O privire aproape critica peste 4 generatii? Un fulg de aripa inger? O lacrima de inger? Tu esti valul? Sau spuma valului, amintirea dorului ramasa pe o plaja…?
    Noi suntem o mie. Tu?

LĂSAȚI UN MESAJ