Da, emigrarea te injectează si cu aventură dar și cu cocaina amintirilor.

Nu scapi. Și trăiești într-o semi-trezie, între lumi, an după an.

 

A blogger's life

  • Coasta Atlanticului, un năvod în așteptare
    Sunt încă în Nova Scotia. Mâine zbor spre casă. Traseul de astăzi a însemnat drumul de la Halifax la Lunenburg, cu întoarcere pe coasta Atlanticului, prin Mahone Bay, Bayswater, Hubbards, French Village, Indian Harbour, Peggy’s Cove, Terence Bay, Brookside și înapoi la Halifax. Vreo 500 de kilometri, cu toate abaterile din drum și n-au fost puține. Lunenburg, așezarea și toată zona, de fapt, își merită cu prisosință statutul. Declarată monument UNESCO, comunitatea din Lunenburg este locuită de descendenți germani (Eisenhower, cel mai popular nume de familie), așa cum la Terence Bay cel mai popular nume de familie este Slaunwhite.  În ambele locuri s-au așezat familii de frați care s-au îngrijit ca numele să fie dus mai departe. La Terence Bay mă simt ca acasă. Nu exagerez, am petrecut o groază de timp, cam pe toate coclaurile, pe toate străzile, dus și întors. Știu unde se ridică o casă nouă, deja […]

Aici, acum

  • Povești de drum (1) Despre camioane și motociclete
    Duminica, 6 mai, întoarcerea de la Detroit Câțiva truckeri români din Michigan au făcut, weekendul acesta, cu decență, un pas în față. M-au căutat și s-au prezentat. Doi, cu vocile pierite:…știți, și eu sunt truck driver… Vorbeau stins, am simțit cum săvârșeau o ieșire din ilegalitatea socială intraetnică, dacă vreți. Noi izvoare de povești, de la și pentru noi, aceia ce învârtim, roată- Viața Toată!  

De la un cer la altul

  • Legenda nativilor Chemehuevi
    Ascult muzică country în bluetooth, sub soarele alb și ars al deșertului Mojave. Șoseaua este împânzită de anvelope de mașină, explodate. Tot mai plină de resturi de cauciucuri. Temperaturile extreme de pe Route 66 încing asfaltul iar cauciucurile, săracele, explodează de la căldură. Este încă dimineață. Suntem pe drum de trei ore și curând ajungem la frontieră: ieșim din California și intrăm în  Arizona. Pe fundalul albastrului de dimineață, spre sud, spărgând cerul cu crestele  ascuțite, masivul Chemehuevi. Acolo, în dispute milenare cu nativii Mojave, trăiește tribul nativilor Chemehuevi. În deșert, în mijlocul lui nicăieri. Oamenii Chemehuevi au creat povești în jurul animalelor lor favorite: coiotul și lupul. Coiotul (sinawava)- portretizat drept un animal frivol, iresponsabil și care aduce numai necazuri, foarte inimos, înflăcărat și de ajutor, însă și care inspiră prin acțiunile lui sponate, de întrajutorare. Lupul (tivaci)- fratele mai mare și responsabil al coiotului, are grijă să-l readucă pe […]

Domnișoara, iazurile fierb

  • Degetele tale, pe piele
    Eu îți vorbeam despre stele, tu căutai piele, cât mai multă piele dezvelită de s-ar fi putut, un picior, un pic de umăr, o rotulă, valea moale de sub cocul ridicat pe ceafă. Privirile tale de lup flămând mă făceau să zâmbesc și te desconsideram, firesc. Așteptam de la tine să poți ține pasul cu mine, să spargem bolta nopții cu disertații pe teme sociale. Ție-ți plăcea când aveam vocea moale, un pic catifelată, așa, mai de fată. Și-ți plăcea să mă vezi în capot, doamne ce-ți mai plăcea, de parcă ce-ți spuneam, nici nu mai conta. Mă-ntreb, acum, dacă, într-adevăr, conta. Dar mie-mi păsa. Îmi păsa că munceam să te schimb, munceam cu sârg să fac din tine un altceva, ceva ce trebuia, probabil să fie bărbat, doar în pat. Asta te-a revoltat. Atunci ai mai zis ceva și ai plecat. N-am uitat. Nici n-am înțeles, imediat. În urmă […]

Frăție întru scriitură

  • Hemoragie de carte la Bookfest- București, 2018
    Am urmărit, recent, imagini de la Bookfest, târgul de carte ce se desfășoară anual la București, târg ce renunește zeci de edituri cu sute de noi titluri. Autori români, autori străini traduși în românește. Intimidant, să vezi o mare de coperte de cărți, cu grafica mustind de fantezie. Hemoragie de carte, avalanșă de titluri, e chiar intimidant. Am văzut oameni, răsfoind, adesea plecând acasă cu cărțile la subsuoară. Mai puțini cititori decât în anii trecuți, spun editorii din România. Explicabil, zic eu, privind prin prisma continuei schimbări demografice. În anii 90, pe vremea dezmățului generalizat, încurajat de șlagăre (Lasă-mă, papa, la mare/ Vreau distracție și soare// M-am îndrăgostit lulea/ Am aflat ce-i dragostea) s-a ridicat o generație care este astăzi responsabilă pentru incultura românească de masă: aceasta a făcut, în doar zece ani,  rug din cărți, din cunoaștere, din identitatea națională. Identitatea națională și-a mai revenit, cunoașterea, ca proces- nu […]

Generația

  • Când Apusul vine spre Tine
    Mă îndrept către o etapă de viață despre care nu am scris nimic. Încă. Mă duc, încet și cu un pic de noroc, către statutul de pensionară. Am mai puțin de un deceniu până atunci. Îmi frec mâinile, cumva îngândurată, îmi scutur umerii, tac. Privesc, iar și iar, parada pensionarilor la farul de pe faleza rotunjită de ape de la Peggy’ s Cove, Nova Scotia. Văd figuri, un pic mai mari de ani decât mine, perindându-se,  bucurându-se, glumind. Văd copiii încapsulați în suflete, în privirile lor. Figuri vesele, cu creștete cărunte, cu toții poleiți de pulberea fina a stelelor din filmele lui Disney. Da, parca-s piticii și piticele din basmele germane. Da,  piticii din povești trebuie să fi fost, dintotdeauna, bătrânei. În lumea vestică, împletim bătrânețea și copilăria, le însoțim cu ghidușia. Nu la fel este în lumea din care vin. Acolo, în lumea de unde vin, bătrânețea este un capăt […]

Povești din nord

  • Povești Din Nord- Șoimul arctic, fotografiat la Windsor (Ontario)
    M-apucă, așa, nedefinit și ciclic, un drag de nordul Canadei. Vine periodic, cum ziceam. Și tot periodic vreau să aflu despre oamenii ținuturilor albe de parcă mi-ar fi rude, ale căror număr de telefon s-a pierdut la mutare. Nu știu de unde vine dragul de Nord, cert este că miroase a zăpadă afară, așa că n-am mai putut și-am luat Nordul la răsfoit. Un brad pentru capra mea… Un fermier din Newfoundland ne roagă să n-aruncăm brazii de Crăciun și mai degrabă să-i dăm caprelor lui, mari amatoare de cetină despodobită. Melvin Rideout, proprietar al fermei Birch Rhyne din Cormack, NL, susține că bradul conține multă vitamina C  și că cele patru capre ale lui, plus iedul pe nume Hercule, ar mânca fiecare câte un brad pe zi, crenguță cu crenguță. Melvin ar vrea să adune vreo 30 de brazi de Crăciun și este dispus să îi ridice de la proprietarii din zonă, […]

România – Unde și pământul vorbește cu tine

  • Mugurel Stănescu, noul Consul General al României la Toronto- în echipa de artizani ai intrării României în NATO
    Mugurel Stănescu este, fără nicio reținere o spun, produsul celei mai rafinate școli de diplomație postrevoluționară pe care România a oferit-o. Noul Consul General al României la Toronto este între artizanii (alături de echipa de diplomați condusă de Mircea Geoană, la acea vreme Ambasador al României la Washington) intrării României în NATO (1999- noiembrie, 2003). A navigat cu succes interesele României, într-o perioadă complexă pe plan international și care a pus la mare încercare abilitățile diplomatice ale întregii echipe românești  ce servea în legația română din Washington, în acea perioadă. Mai multe despre Mugurel Stănescu: are 47 de ani, este Rac, după zodiac, este căsătorit cu Crânguța Nicoleta și nu au copii. Este originar din București iar după absolvirea ASE, acesta s-a îndreptat către cariera diplomatică. Traseul profesional al lui Mugurel Stănescu include faimosul World Trade Center din capitală (în calitate de expert economic), apoi pe rând ambasade și consulate […]

Un altfel de români

  • Lilica și Foiță
    Motto: Iubirea e un lucru mare ce leagă două inimi, tare. (Ion Băieșu- Tanța și Costel) Mișu și Lilica s-au iubit corespunzător și metodic, ca mai toate cuplurile românești aterizate în Lumea Nouă, unde nici roșia, nici asfaltul și nici cioara nu seamănă cu alelalte de dincolo. Asta e, cam târziu pentru îndreptat ceva. Când zic metodic, mă refer la o ipotecă, copii, profesii, aspirații și ceva vacanțe, în esență la acestea rezumându-se matricea vieții primei generații de imigranți pe continent. Mișu și Lilica au fost ok: el- cu două slujbe, ea- cu copiii mici, acasă. Și vine Lilica cu ideea creață să deschidă un business la care s-ar fi priceput, c-avea portofoliu. Și pentru care avea nevoie de o locație. Iar pentru locație l-au angajat pe Foiță, un cunoscut agent imobiliar comunitar, băiat frumos de altfel și extrem de căsătorit. Businessul nu s-a mai întâmplat, că s-a complicat povestea. […]

Vinovatele iubiri

  • Neîncheiatele iubiri
    Urmează o mică incizie în neîncheiatele iubiri dinlăuntrul gintei româno-canadiene de primă generație. Zic eu, cunosc relativ bine dinamica intraetnică și scriu astăzi nu cu misia de muștruluit, ci dimpotrivă. Au trecut mai bine de douăzeci de ani de când tot venim încoace și ne-am cam oprit ca val, acum câțiva ani. Suntem o emigrație matură, o zic deși detest cuvântul în sine, nu mai suntem izmene pe călător.  Suntem așezați, muncim care cum putem, în esență am rezolvat chestiunile lucrurilor de prin casă și ale primelor vacanțe iar mai nou dănțuim de mama focului pe la chermezele din banquet hall-uri drapate în atlas, cam singurele evenimente care ne mai adună, fizic și numeric, nu ideatic. E bine că se întâmplă, tot e mai bine decât Țociu, Palade, Gheorghiu, și Maria Dragomiroiu (uitam de Mirabela), artiștii abonați la audiența canadiană deja satisfăcută, cred eu. Suntem ok și parc-ar fi loc […]

Ziar de ziar

  • Detroit, într-o zi- o emisiune TV cu Grigore Cartianu
    După ce-mi făcusem planuri s-ajung la Festivalul de Jazz de la Montreal (am aflat c-a fost absolut fabulos weekendul la Montreal iar în seara asta, acum când scriu, se pregătește Ioan Gyuri Pascu de recital. Dacă n-a pus Canada orașele nițel mai apropiate unele de altele, iaca ce pățim. Pățim că ne intersectăm rar sau deloc- n.a.), primesc pe miercuri seara telefon de la Grigore Cartianu, fost coleg de gazetărie pe banda de viteză a Evenimentului Zilei, astăzi cunoscut scriitor, realizator TV și editorialist, că să vin la Detroit pentru un interviu la Nașul TV. Mulțumesc pentru invitație, onorată-rău mă simt, i-am zis, așa c-am promis c-ajung, moartă-coaptă, sâmbătă la studiourile Nașul TV. Acum, cinstit, eu n-am condus în viața mea la Detroit, că n-am avut nicio treabă acolo. Mi-am făcut lecțiile pe google maps, am ales ieșirea din țară pe la Sarnia, am confirmat că vin și sâmbătă dimineața, […]

Aici sunt cărțile publicate de mine