Ea
23 mai 2016
Ca pe condamnați- de ceafă
28 mai 2016
Show all

40- Gata. Ajunge.

Dimineață am lăsat acasă țigările și bricheta.

Cred că și dacă aș fi condus fără ochelari nu m-aș fi simțit mai descoperită, mai vulnerabilă, mai goală. La birou, vreo două ore am făcut ordine. Ordine în hârtii, în sertare, ordine. Eram ca peștele beta când primește musafiri-surpriză în acvariul lui. Fără stare, adică.

Frumos afară, soare, caniculă, sfârșit de mai. Mestec gumă.

Ce m-a enervat unul în trafic, în zori, se mișca ca mortu’, cred că textuia. La lunch am ajuns la Tim Hortons și mi-am luat o cafea.

M-am dus la vechiul loc de aia, cum îi spune, de fumat, de data asta fără.

Doar cu cafeaua.

M-am uitat tâmp, prin parbriz un pic până m-am prins că stăteam ca curca, fără țintă, de-aiurea. Paharul de cafea la Tim e, mai nou, albastru, bleu de fapt, anunță că să trimitem copiii la camping pe 1 iunie. Cine a mai pomenit pahar de Tim Hortons, bleu. Și arde și cafeaua și ard și hainele pe mine, pe zăpușeala asta.

Pornesc aerul condiționat, verific netul, ascult muzică și iar mă uit tâmp .Nu știu ce mai caut în parcarea asta, nu mai am niciun rost. Nu mai vin pe aici, cred. Plec. Gata și cu parcarea.

Toleranța mea își încălzește gleznele ca pentru sprint.

Unde n-am eu de rezolvat ceva major azi, c-așa sunt în mână să fac dreptate, eheeei.

Azi m-am lăsat de fumat.

După 40 de ani fără întrerupere, azi am zis că Gata.

Ai mei n-au știut mulți ani că fumam. M-am apucat la paișpe, mare scofală. Mă-ntreb câtă timiditate am ars, în realitate, în singurătatea mea cu țigara. Și câte gânduri am mestecat. Și câte speranțe mi-am pus. Și câtă realitate a trebuit, în timp, să-mi explic.

Îmi fluieră capul, zău. Astăzi, orele s-au dilatat nepermis, până nici ploaia de la amiază (cea mai mare răpăială de anul ăsta, pe bune, potop a fost) n-a fost altceva decât un Mneah.

Am fitilul scurt, am voință cât muntele. Dacă scriu aici și mâine înseamnă că nu se moare de la lăsatul de fumat. Andras e cu mine, știu că mă ține de mână în aventura asta. Ca și-n altele, de fapt. Mulțam, haiducule.

Cartea, că despre ea ar fi trebuit să zic întâi, e pe cale de-a fi gata, este la tipar acum, când scriu. Da, e prima Foaie De drum Lung între coperți. Se face, se coace iar asta este coperta pe care am ales-o.

În poza asta de copertă aveam, de fapt, țigara în mână. Astăzi am șters-o în Paint.

Gata, mai fumați și voi care vreți, că eu sunt gata.

ps- Fotografia a fost făcută la un studio profesional, în septembrie anul trecut. Cartea, pentru cine n-a aflat, va ajunge, în tiraj complet, aici, în Canada. Iar despre carte am să vă mai scriu, că n-au intrat zilele în sac.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *