INFORMAȚIE- Consulatul român la Toronto își schimbă adresa. În aprilie se mută lângă Don Valley cu Eglinton
12 martie 2016
Taking Care Of Business- Sandra Pralong vine, săptămâna viitoare, la Toronto. Noua administrație prezidențială din România face pasul să-i cunoască pe românii din Canada.
16 martie 2016
Show all

4X4 Personaje- Aceasta este rețeta de act artistic pentru românii din Canada

Ioana, Gyuri, Alice și Andrei

Simplu și băiețesc: am luat bilet la teatru ca să-l văd pe Ioan Gyuri Pascu, un multitalent cu care am avut prilejul de-a petrece o noapte de povești de presă și de viață, pe vremuri, la Galați și despre care știam că n-avea cum să dezamăgească publicul românesc din Toronto.

Așa am ajuns duminică seara la Centrul Cultural Japonez, hub-ul cultural românesc de ceva vreme, în lipsa unei locații comunitare de doamne-ajută. E un mare salt de la sala de spectacole a liceului Don Bosco, haide s-o recunoaștem. Deci e de bine.

Acolo, la Centrul Japonez s-a jucat piesa 4X4 Personaje, semnată de Daniela Marin și interpretată de Ioana Ancea, Andrei Roșu, Alice Nicolae și Ioan Gyuri Pascu.
Patru tablouri, practic patru scenete, cu scurte pauze între ele, interpretate deopotrivă de performant de toți cei patru aflați pe scenă.

Toate cele patru povești s-au învârtit în jurul câtorva teme: nevoia de destăinuire- de povestire a trăirilor și a simțirilor proprii (iar la diasporă asta este o mare problemă); nevoia de iubire- în tot spectrul ei, de la dragoste la iubire în sensul spiritual, aproape biblic (din nou, un preaplin neexplorat la diasporă); nevoia de recunoaștere- cu întreg baleiajul de stări, de la lipsa încrederii în sine și până la vanitatea absolută (nevoie pe care diaspora o fredonează cu obstinație, un orgoliu al faimei trecute, dinainte de emigrare, peste care trece foarte greu); nevoia de adevăr- cu abandonul preconcepțiilor, abandonul asumpțiilor, acceptarea realității în toți parametrii ei tangibili (din plin resimțit odată cu plonjatul în social media).

Un act de curaj, atât din partea organizatorilor, al autoarei dar și al celor patru actori. Pentru că un astfel de pachet blindat de mesaje, care subliminale – care clare, declamate ca glonțul între ochii spectatorului, putea ușor avea alt curs.

Cu toții însă și-au studiat, se vede, audiența, înainte de a veni încoace.gyuri2

Și ne-au servit exact, dar exact ceea ce ne lipsea în limba română, și anume deschiderea adevărurilor din noi.
A căzut peste noi, în limba română, o cascadă de adevăruri: de când ne naștem încercăm să învățăm iubirea, învață să te iubești pentru ceea ce ești, pentru cine ești, singurătatea doare, iubirea transcende sexualitatea, de ce artiștii au imboldul de-a depăși barierele vremii și vor să rămână pentru eternitate- pentru că artiștii nu sunt oameni, materia este perisabilă- la fel este și spiritul, a nu se confunda iubirea de faimă cu iubirea de profesie, dragostea poate să moară- iubirea, nu, etc.

Am urmărit cu mare atenție reacțiile sălii pline până la refuz.

I-am văzut pe cei veniți ca și mine să râdă la glumele lui Gyuri Pascu și trezindu-se, la doar câteva minute de la începerea reprezentației, transpuși într-o lume de adevăruri clădite pe alte adevăruri.
Am simțit tensiunea propriilor gânduri, ale sutelor de români, cei mai mulți aflați la maturitatea argintie cum, precum niște școlari, își căutau probabil pentru prima oară, în colectiv, răspunsuri înfrigurate la gândurile crescute în diasporă și cărora prea rar societatea care i-a îmbrățișat, le-a găsit răspunsuri.

Au fost imaginare mâini sus, ca la școală, iar poveștile publicului, murmurate în gânduri mari și grele, dintr-acelea de esență, care cutremurau scaunul de sub mine prin intensitatea lor, au crescut ca-ntr-un cor, în canon cu replicile de pe scenă. Momente de mare încărcătură emoțională, momente de pace și tumult, multe momente de răspunsuri.

Mulți dintre noi am plecat acasă cu răspunsuri, după această experiență. Eu nu știu dacă scenariile au fost scrise pentru diasporă dar cu siguranță lovesc la țintă diaspora, lămurind-o, ajutând-o să se explice pe ea însăși.
4X4 Personaje de Daniela Marin este al doilea mare semnal, după concertul lui Teo Milea.
Nu mai putem coborî ștacheta, nu ne mai putem minți.

Suntem, cu tot ceea ce reprezentăm, în perfect aliniament cu cutremurele de adevăr de pretutindeni. Implicit, și din România.
Aceasta este rețeta de teatru pentru românii din Canada. Da, da și iar da, asta este rețeta.
Felicitări tuturor celor implicați în săvârșirea încă unui minunat moment cultural.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *