Acum, Aici- Julio
27 decembrie 2014
Și singurul lucru sigur în viețile noastre rămâne Schimbarea
31 decembrie 2014
Show all

Aici, Acum- Cărțile tale unde pleacă, când pleacă?

The power of your future is in your education. clipping path

Multe dintre cărțile mele, am constatat astăzi, sunt gata de plecare. N-am mai reîmprospătat biblioteca în limba română, de-atâția ani. Azi le-am văzut, în sfârșit, trăgându-mă de mânecă.
 
Mare dramă mi-a fost să le mângâi ochii orbi-orbi, tușul decolorat până la necitire, paginile pământii, din hârtie veștejită, imposibilă, reciclată prost, cu urme de așchii și care crapă și se prefac în praf, la îndoire. Vocea le este tot mai greu de descifrat, rândurile au fost tipărite unu-ntr-altul, într-o înghesuială de troleibuz comunist. Nu se mai pot citi, este inuman chinul la care au fost supuse la tipărire bietele cărți. Prea mult text, prea înghesuit.
 
Cărțile de dinainte de ‘89, cele câteva cumpărate în primii ani ’90, înainte de plecare și care cu fală-mi umplu azi, în Canada, biblioteca lungă și lată, ei bine, ele nu mai pot. 
Ele, sub ochii mei, sunt gata de călătorie. 
Deschid una. 
Aflu, la întâmplare că termenul dușman vine din hindi (dushman, दुश्मन) și atunci m-apropii de gânduri și tac.
Cărțile mele sunt deștepte și demodate.
Clasici și avangardiști, în vorbe prea bine-ncleiate, își mută literele într-o altă lume, în tăcere. Să mai salvez cât mai pot, am adus astăzi coșurile aproape și, una câte una, am să le scutur de cuvinte, de-a valma. Le adun cu mătura și fărașul, le pun laolaltă, să-și țină cald, că-s slăbite.
Între ele este și cartea publicată de mine. O simt că vrea să plece, mi-a făcut cu ochiul.
 
Și mă tot gândesc cum să pregătesc plecarea cărților care nu mai pot să fie cărți. Și sunt atât de multe.
 

Iaca, dramă de diaspora: să-ți îmbătrânească într-atât cărțile, încât să te simți ca la muzeu. 

Ti-a placut articolul?

2 Comments

  1. Eu ma gandesc, din contra, sa-mi aduc toate cartile aici. Vreau sa le recitesc, in voie, pe cele preferate. Vreau sa-mi imbrace peretii biroului si sa-l incalzeasca. Dupa ce am plecat din Romania, am zis ca o sa le donez unei scoli. Intre timp, m-am razgandit. Aici, dupa ce ma voi plictisi de ele, o sa le daruiesc vreunei comunitati romanesti din Dublin. In Romania nu mai citeste nimeni. Aici, poate vor capata alta viata, si vor fi fiind parinti doritori sa-si adoarma copiii in sunet de povesti romanesti! Zic si eu! 🙂

  2. Gabi, am așteptat mult până să răspund postării tale și am câteva motive pentru asta: senzația de bibliotecă în preajmă mie îmi potolește adrenalina și-mi varsă dopamina exact pe unde trebuie, recunosc. Posibil ca asta să-ți trebuiască și ție. Nu știu ce să zic, dacă să vrei să-ți aduci cărțile sau, mai degrabă să mergi cu eReader-ul în poșetă și cu toată biblioteca cu tine. Cărțile pe hârtie dau liniște, dau volum scrierii, nu știu cum. Liniștea nepierdutei ființări (stai așa că scap la termeni complicați, văleu), cred că asta este trăitul în preajma cărților. Auzi, tu ai înțeles ceva din ce-am zis? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *