Dorule- avem mână bună la şlefuit diplomaţi, sau avem ghinion?
5 decembrie 2016
Anul Arderii
19 decembrie 2016
Show all

Alegerile parlamentare românești- Salvgardare, versus echilibrul european

București- Arcul de Triumf

Am să folosesc modul delicat-conspirativ de transmitere a mesajului, acum, în preajma sărbătorilor. O fac tocmai ca să nu atrag atenţia, să nu stârnesc patimi, să rămână acesta un mesaj discret, post alegeri în România. Nu vreau să rănesc, să pun pe gânduri ci, dimpotrivă, susțin Acceptarea noii stări de fapt româneşti.
Mă refer la rezultatele alegerilor parlamentare de duminică, un moment istoric mai greu ca plumbul, previzibil ca iarna, greu de digerat ca o teză la fizică. Un moment la fel de important ca începuturile anului ’89, atunci când primele mișcări sociale româneşti, anunţând revolta din decembrie, aveau să fie trecute sub tăcerea autorităţilor.

Autoritățile române erau covârşite de influenţa sistemului social integrat, de extremă stânga, de la acel moment, din Europa de Est. Astăzi, sunt la fel.
Douăzeci şi şapte de ani de atunci, timp egal cu o schimbare de generaţie la scara evoluţiei societăţilor contemporane.
Cred că aici, in aceasta schimbare de generații stă o parte a explicaţiei rezultatului parlamentarelor româneşti de duminică.

Ce cred eu că s-a întâmplat: votarea stângii și apropierea de Moscova a fost răspunsul frustrării acumulate, în aceşti ani de tranziție,  de către societatea adultă, matură, foarte adesea ridiculizată, defăimată de către media românească.

Media a instaurat si promovat clash-ul între generații. Nu școala, nu familia, nici măcar biserica de această dată, ci, simplu, haotica, iresponsabila medie din România.

Am făcut parte din media și nu mi-este ușor să scriu cele de mai sus. Acest gap a săpat cu tenacitate, a adâncit frustrări în rândul familiilor, al comunităților, al regiunilor geografice.
Apoi: ani de zile, criteriul vârstei (şi nu cel al experienţei, ori cel al cunoștințelor profesionale) a făcut diferenţierea la angajările în slujbe, la poziţiile în ierarhiile organizaţiilor româneşti.
Criteriul de selecție al vârstei a limitat prezența și participarea în viaţa activă, dinamică a societăţii româneşti. Societatea de unde venim nu numai că i-a trecut pe adulţi pe linii moarte dar a şi eliminat, cu inconştienţă, nevoile elementare ale adulţilor şi în special pe cele ale celor maturi. Mama mea, dumnezeu să o ierte, ţin minte că bătea tot Galaţiul până să-şi găsească ceva de îmbrăcat ori de încălţat, ceva pentru vârsta ei. Îmi spunea la telefon, cu năduf, că nu-şi găseşte nimic, că-n magazine totu-i pentru tineret.
Mama, pensionară, adăuga această lipsa la frustrarea că nu vedea la televizor nimic adecvat vârstei ei. Se bucura ca un copil că-şi mai aminteau unii pe la TVR Cultural şi dădeau câte un film de Sergiu Nicolaescu.
Mă surprinde că nici audienţele sporite ale acelor două ceasuri de film vechi, nu a dat de gândit sociologilor români. Nici celor din administrație, nici formațiunilor politice care sângerează acum.

Nepotismul flagrant a fost şi el un factor de frustrare socială, în cei douăzeci și șapte de ani.

Multe şi mărunte frustrări s-au adăugat: cea cu telefonia şi internetul, năvălite peste adulții și bătrânii României, în doar câţiva ani, tehnologii extrem de avansate şi devenite, peste noapte, accesibile. Tehnologii care au intimidat publicul. Public care, de ruşine, nu a vorbit. Tehnologii care au agregat, peste noapte, cercuri de depanatori locali, pe post de guru în IT.

Maturii au fost cei care au oprit România în loc, de această dată. Şi câtă vreme dispreţul generaţiilor, unele faţă de altele, continuă, următorii la rând vor face la fel, peste patru ani.
Minarea a venit, de această dată, din interior. La fel s-a întâmplat şi cu societăţile dimprejurul României.
Scindarea dintre generaţii s-a tradus prin câștigul stângii și, pe o perioadă de creștere economică reală, a ricoşat fix în inima naţiunii.

Da, speculaţii se pot face pe marginea influenţelor externe şi a jocurilor de interese pentru că Europa de Est rămâne, în continuare, o piaţă atractivă. Legea universală a expansiunii a alocat şi va aloca vectori viguroși care vor lua cu asalt constant Europa de Est.

Cu toate acestea, niciun joc de interese nu funcţionat în cazul tipic al tânărului, sau al tinerei românce care, din neştiinţă, lene, lipsă de răspundere, a ales să facă orice altceva în ziua votării, mai puţin să voteze.
Tinerii României trăiesc virtual şi global. Conceptul de naţiune, în sine, îi lasă reci şi posibil că acesta să fie cursul imediat al istoriei, o lume chiar fără de frontiere.

Tinerii României, la fel de probabil, nu intreleg noţiunea de Salvgardare. Posibil să nu le fi fost, vreodată, predată în şcoală. Să n-o fi auzit undeva.
Alegerile parlamentare de duminică au avut greutatea şi importanţa unei salvgardări. Rezultatul lor duce cu gândul la petarda rămasă neexplodată în curte, de ziua națională: nu te apropii de ea, că nu știi dacă nu-ți bubuie în față și rămâi fără un ochi.În același timp, posibil benefic pe termen lung, echilibrul de forțe între stânga și dreapta ce compun spectrul politic european, s-a realizat. Interesul european comun primează, indiscutabil.

Misiune îndeplinită.

Ti-a placut articolul?

1 Comment

  1. Lumi spune:

    Cam asa gandesc si eu si mai zic ca uite poate nu-s de vina “batranii”, “salamistii” samd cum sunt facuti oamenii astia ci aceia care nu ies la vot si ii desconsidera pe cei care nu au aceeasi opinie cu ei. Votul e universal, ar trebui sa fie si obligatoriu (zic tot eu) pana ne creste constiinta civica dintre umeri si se dezvolta bine. Zici bine si ma bucur sa aud o opinie echilibrata.
    In plus, un lucru ma pune ganduri (suplimentar) – extrema stanga/dreapta, Brexit etc…oriunde te uiti pe statistici (cel putin in Europa) tot contingentul peste 45 de ani voteaza consecvent. Tineretul nu prea. Se va mai fi adaugand inca un element pe care nu il intelegem (inca) bine? Sau poate cerem prea mult de la tinerii nostri cand nici ai lor nu prea voteaza? O fi o coincidenta sau ceva natural, in firea omului civic, sa ia timp constiinta asta care te mana la vot?
    N-am idee.
    Ma mai gandesc, mai citesc, mai caut.
    Cu pupaturi si imbratisari de la Montreal 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *