Alina Marie

0
3407
Diana și Alina Marie, după temerara experiență!

Fiindcă ziua de azi se numește întru totul Alina Marie, cu permisiunea părinților am să vă spun istoria venirii ei pe lume. Alina Marie s-a născut azi noapte, pe la ora două, pe o prelată, pe cimentul unei stații de pompieri din Vaughan, Ontario. Da, ați citit bine. Așa s-a scris povestea, așa au fost faptele.

Fetița n-a mai avut răbdare ca mămica și tăticul ei, Diana și Călin să ajungă la spital și, dupa 1,30AM a dat semne că i-a venit vremea. În miez de noapte, cei doi au luat geanta pregătită dinainte și au pornit mașina. În timpul acesta, contracțiile Dianei au devenit, brusc, extrem de puternice, motiv pentru care, în grabă, în clipele de surescitare, cei doi au uitat să încuie ușa casei în urma lor. La colțul străzii și-au amintit, a mai luat un minut cât s-au întors din drum ca să încuie, deajuns ca nașterea să se fi declanșat.

Diana a realizat că erau puține șanse să ajungă la spitalul Mckenzie, la vreo 6 km de casă și a strigat că ea naște, acum!

Cu o prezență de spirit demnă de un pilot (apropos, el chiar este și pilot) Călin a tras de volan și a forjat motorul către cea mai apropiată stație de pompieri, la vreo 500 de metri de casă, în Vaughan, nord de Toronto. Acolo a tras mașina direct în driveway, a claxonat cât a putut, a strigat și a ieșit din mașină chemând ajutoare. Un paramedic a ieșit, a auzit doar: naște nevastă-mea, acum, în mașină!!, i-a chemat imediat pe ceilați colegi și, nu mai puțin de șase paramedici instruiți și dotați cu tot ce e necesar și-au tras mânușile de cauciuc în mâini, știind probabil ce-i așteaptă.

Doi au ajutat-o pe Diana să se miște de pe scaunul pasagerului și au știut că nașterea era în curs. Așezată pe o prelată, sprijinită cu spatele de portiera deschisă a mașinii și asistată de cei șase paramedici, plus ginerele meu, Călin (un erou, fără rezerve, toată admirația pentru prezența de spirit și agilitatea cu care a rezolvat situația-n.a.), Diana a născut în mai puțin de un minut, acolo, pe jos.

Alina Marie s-a născut pe cimentul unei stații de pompieri, în miez de noapte. Fetița i-a fost așezată mamei pe piept, a fost acoperită cu pleduri și scutece și imediat a apărut ambulanța care i-a dus pe cei trei la spitalul către care inițial se îndreptau.

Pe la 2,20am am primit telefon de la Călin: suntem în salvare, mergem la spital, Diana a născut…Acolo mi s-a vărsat adrenalina în sânge, dovadă că încă sunt trează după îndelungi ore de emoții și nesomn.

S-a mobilizat toată familia iar cursul poveștii este cel clasic: fuga și noi la spital, telefoane în România, emoții, mâncare de la non-stop, etc.

Alina Marie este o fetiță dolofană (3,800 kg), sănătoasă, vioaie, Diana este fericită și arată tare odihnită iar Călin, privindu-le pe amândouă se-ntreabă și el ce destin va avea, oare, fetița nou-născută. Julia, surioara cea mare abia își așteaptă tovarășa de joacă.

Recapitulând filmul: dacă cei doi nu uitau să încuie ușa și nu se întorceau din drum, așa în viteză cum au fost, ar fi trecut probabil de stația de pompieri, îndeajuns cât să fie deja departe și nu se știe unde s-ar fi născut bebelușa familiei. În mașină, cel mai probabil.

Întârzierea de un minut i-a adus la timp, exact acolo unde au primit și ajutor.

Am o fotografie, făcută de Călin cu telefonul la secunde după neobișnuita naștere, una dintre acele imagini memorabile despre care ai garanția că ar face înconjurul mediului virtual sau ar face coperta unei reviste de prestigiu. Excepțional de sugestivă, de vie, fotografie. În cadru, lângă mașina lor, jos, Diana cu fetița pe piept și paramedicii în jurul ei. O naștere în Canada, în esență (fotografie nepublicabilă, din motive de înțeles). Mă va urmări multă vreme imaginea aceasta, așa cum m-au urmărit, ani în șir, ochii fetei afgane de pe coperta revistei National Geographic…brusc, înțeleg diferit condiția umană.

În zori, înainte de a pleca la birou, după o noapte practic nedormită, un scurt popas la stația de pompieri. Oameni excepțional instruiți care au făcut exact ceea ce trebuiau să facă și care-și merită mulțumirile și toată aprecierea.

Destinul unei fetițe născute în condiții complet atipice a început să se scrie.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentNeîncheiatele iubiri
Articolul următorLasă-i să zboare!
Mie legitimația de jurnalist mi-a murit de tânără, acum nouăsprezece ani, adormită fiind de parfumul teilor Cotroceniului, flancată de-o cană cu cafea, mașina de scris și îngropată în manuscrise pentru mai multe gazete deodată. Din 1998 locuiesc la Toronto.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here