Alegerile parlamentare românești- Salvgardare, versus echilibrul european
12 decembrie 2016
Fiindcă, unde nu-i poveste, lume nu-i și om nu este
26 decembrie 2016
Show all

Anul Arderii

Bucuresti- iulie, 2016

Am supravieţuit anului Arderii şi al Prafului de pe Tobă.
Un an pe muchie, ca un selfie pe Kilimanjaro. Un an ca un şarpe saşiu, ascuns în grădină. Ca o drezină fără motorină, abandonată-n Bărăgan. Ca o piatră peltică, încinsă de focul iubirii unei broaște. Ca o greblă nou-nouţă. Ca un prost.
Am pus lemne-n foc, încă din zori şi-am răsucit vorbele cu cleştele-n soba sufletului.

Era zăpadă afară, ţin minte. Gândurile le-am pus la crescut molcom, în lighean, c-un ştergar smerit, deasupra.
Când au crescut, le-am crestat mărunt în vorbe şi aşa am copt Foaia De drum Lung- De La Mine La Toronto. Cărticica cea cu mine pe copertă, o ştiţi.

Ce cărticică a ieșit, pe bune acum.

În primăvară aveam paloarea brânduşei crescută-n seră şi sufletul îmi dormea pe-o parte.

O zgâlţâitură în prag de Mărţişor a fost deajuns şi pământul de sub picioare s-a dus de suflet. Mi s-a-ntors lumea o dată, încă o dată şi încă o dată până m-am trezit în labirint. Şi acolo am rămas multă vreme.

N-am căutat ieşirea ci, mai degrabă m-am afundat şi mai tare, întru autocunoaştere. Şi, doamne, ce univers şedea în aşteptare: ferestre plutind pe cristale lichide au lăsat să se perinde destule jivine lunecoase. Păsări fără de-o aripă. Lebede- soprane şi pitici fără bilet de voie. Îngeri cu buzunarele umplute de sânge. Preacuvioase mute, zei şi dumnezei în serie. Arlechini şi marionete, guralivi şi despletite, hoţi şi vardişti, ereţi şi, din nou, greble nou-nouţe. Ce faună.
În vară am fost regina lumii mele, pe motocicletă: 145km/hr, pe Hwy 401, pe bandă de viteză, cu braţele larg întinse, în cea mai frumoasă şi periculoasă nebunie a deceniului meu.
În toamnă, am spus de câteva ori, Nu, compromisului ce începuse a creşte-n grădina din spatele casei. Nu mi-a fost uşor, port încă cicatrici şi mi-am jurat că nu mai urc singură pe un balansoar, până în viaţa viitoare.
Anul acesta am crescut un ghiocel în inimă, apoi încă unul şi încă unul întâlnind ochii minţii şi înţelegând firea micii Julia, reînvățând să mă joc cu păpuşile aşa, sănătos, cu mult spor şi cu nenumărate improvizaţii.
Am făcut drumuri multe şi am scris mai puţin decât anul trecut.
Mi-a fost dat să trec prin anul Arderii până la scrum. Un an al focului înteţit cu arcuşuri de vioară şi burduf de acordeon, la nordul Montrealului. An al vetrei din curte- metaforă şi stil de viaţă, deopotrivă.
Anul durerii sărate.
Anul Prafului de pe Tobă vibrând ritmic pe sub toate şoselele Canadei, anul Prafului de pe Tobă rânjind la căpătâiul destinului meu.
Foaia de Drum Lung a împlinit, la 15 decembrie, doi ani de când respiră.

Poveştile ei mi-au dus, împreună, săptămânile la vale.

Foaia trăieşte.

Mai complexă trăirea, mai bună scrierea mea.

Recunosc, e cinic dar e al naibii de adevărat.
Gândurile mele de repatriere prin Ardeal, după ce împlinesc douăzeci de ani aici, se cam bat cap în cap cu idea de a-i lăsa, pe malul acesta al Atlanticului, pe Julia şi pe frăţiorul sau surioara Juliei (la ora la care scriu, nu ştiu ce va fi).

Voi avea doi nepoţi, amândoi născuţi aici, în Canada. Unde, viaţa mea, mai plec, nu eu am adus neamul aici? Mă tot întreb, deşi ştiu răspunsul. Nu este pedeapsă mai mare, zic, decât frângerea familiei şi atunci iar m-apropii de pietre şi tac. Şi mă gândesc că iar visul ăsta năuc numit Viaţă, va să mi se schimbe.
Renovări, două cărți aproape gata de tipar, mult citit, întâlniri cu cei care contează în viaţa mea, scris, publicat, gândit la liber, iubitul vorbelor de duh, curăţenie prin dulapuri şi mai ales o deratizare până la virgule, acolo, în suflet.

România în vară, râs mai mult, gândit, trăit viaţa cu toate nebuniile şi neprevăzutul ei, pe toate astea mi le doresc în 2017.
Fiindcă vreau şi fiindcă le pot pe toate.
În 2017, la începutul lui februarie, împlinesc 55, e timpul să-mi iau motocicleta mea.

Ca lumea, pot zice, să văd anii alunecându-mi pe lângă fuselaj.
Mai este o eternitate până atunci.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *