O mie de generații și o jumătate de planetă
25 noiembrie 2015
Trei vorbe, semnate Sava Em: Îmi Bag Picioarele
29 noiembrie 2015
Show all

Bine ați venit în Era Nouă

Foto: hdwallpapers.in

Am citit în patru ore cam tot ce contează în presa de limbă engleză, cu și despre acești refugiați care dau zor s-ajună în Europa și, mai nou, in North America. Nu știri, ci analize și editoriale, să înțeleg motivația.
Iar numitorul comun se numește, poate suna hilar, perpetuarea confortului în lumea occidentală.

Aceste conflicte, iscate, amplificate, comunicate pe jde canale au ca scop ca populațiile active, cu copii în special, să părăsească teritoriile de baștină, în masă, într-un timp scurt. Aceste cohorte vin să înlocuiască, tot în timp scurt, populațiile îmbătrânite din Occident și să atenueze șocul ieșirii masive la pensie a boomers-ilor (proces care a început de vreo doi ani)

Un tsunami de pensionari care dorește, alături de tot mai firava populație activă și de anemicul număr de copii născuți în aceste țări, să asigure perpetuarea beneficiilor și să întărească, cât se poate de rapid, forța de muncă.

Era dat exemplul celor 60,000 de vietnamezi aduși în Canada în anii 72-73 și care, în proporție de peste 60% si-au deschis businessuri și au plătit taxe, au creat locuri de muncă. A fost un succes demografic la acea vreme.

La fel au fost aduși, de-a valma, zeci de mii de italieni și portughezi, în tranșe, în anii 50 și 60. Cei mai mulți sunt aici, au murit, le-au rămas copiii și nepoții, aici.

Bătălia se duce, exact ca la târgul de vite, as we speak, între Germania, Franța, UK, SUA și Canada. Toate aceste țări licitează, la propriu, pentru pachete de refugiați cât mai instruiți profesional (se pare că sirienii au școală solidă, la fel iordanienii, următorii la rând).

Criteriile religioase nu mai contează, contează că sunt aduși copiii lor aici, contează că se asigură continuitatea forței de muncă (pentru a plăti pensiile despre care ziceam mai sus).

În consecință, este o mișcare concertată cu obiectiv precis de refacere a capitalului demografic al Occidentului, în scurt timp.

Nu știu câți copii mici aveți voi pe lângă voi dar în cazul meu, din două familii a câte patru, sosiți din România la începuturile lui 90 avem doar un singur urmaș, acum, circa 20 de ani mai târziu. Va putea oare mica Julia să muncească și să ne susțină pensiile noastre, a celor opt (în fine, șapte, că unul s-a autoexclus)?
Probabil că cineva acolo, la Ottawa chiar se preocupă de aceste statistici și altcineva știe să pună niște planuri în acțiune.

Considerentele religioase, știm cu toții, pot fi wiped out cu o campanie concertată a FB, de exemplu, în care religiile pot deveni basmele cu Frații Grimm, în mai puțin de două decade… și așa se va întâmpla.

Bine ați venit în Era Nouă.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *