Jurnal de Vacanță (II)- Doisprezece minute despre mâncare, oameni veseli și locuri, pe Riviera Italiană
30 iunie 2018
Show all

Binele și Raiul pe Pământ, la Sfânta Treime. Suspans și camerele de supraveghere, la Adormirea Maicii Domnului

Scriu cu neștiința, buna credință și curățenia cuiva crescut într-o familie aproape atee. Experiența de mai jos face o buclă peste timp de peste douăzeci de ani, timp în care n-am călcat în nicio mânăstire.

Mânăstirea este turla întregii credințe ortodoxe și în această călătorie încerc să aflu dacă mai este intact cordonul ombilical, acela care mă leagă de esența românismului: mândria că aparțin unui neam extrem de vechi; dogmele creștine, nu neapărat declamate, ci mai degrabă aplicate în viață; curajul și loialitatea față de principiile morale fundamentale; speranța; puritatea drumului drept, înțesat cu sacrificii; adevărata menire, a mea, de pururi româncă.

 

Mânăstirea de călugări Sfânta Treime, Raiul pe pământ!

Am plecat din Toronto vineri la amiază (ieșirea prin Sarnia, apoi pe Interstate 94) și am ajuns după apus, la Ann Arbour, o așezare cochetă din suburbiile orașului Detroit. Interstate 94 e un chin, e plin de gropi și destul de neîngrijit. În fine, pe seară m-am cazat la un Kensington Hotel, nu departe de autostradă. Bun hotel.

Sâmbătă am plecat la mânăstiri. Prima în drum, mânăstirea  de călugări Sfânta Treime (Clinton, Michigan). Mânăstirea a fost ridicată în 2001, sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române din America. Ulterior, mânăstirea a trecut în patronajul Bisericii Ortodoxe Române din România.

Biserica mânăstirii Sfânta Treime, Clinton, MI

Biserica mânăstirii Sfânta Treime, Clinton, MI

Am ajuns la amiaza toropelii stejarului, a ierbii picotind la subsuoara tufelor de trandafiri, a visului cald al melcilor. O proprietate infinit de liniștită și de frumoasă, de mare și de bine îngrijită. Mai multe corpuri de clădiri, în stil domol, american, presărate pe o pajiște adumbrită de arbori falnici.

Iarba tunsă cu grijă, rondouri de flori, un pârâu ca-n Rai, traversat de un podeț cochet, troiță, clopote, ornamente generos expuse subsoarele verii, toaca și o serie de morminte, undeva mai în spate, ale slujitorilor peste timp ai mânăstirii.

Am căutat biserica mânăstirii, despre care știam că a ars până la temelii, în 2016, într-un foc rămas misterios până azi. Nu dau de ea.

Merg pe alei și, printre copaci, se deschide o pajiște largă, în mijlocul căreia, ca un pescăruș ridicându-și gâtul, întins, spre cer, de o suplețe  și o armonie ca din altă lume, săgeată către Divin, noua construcție a bisericii, o biserică din lemn, copie a celei ridicată la Poiana Brașov din țară.

Părintele Sebastian- Mânăstirea Sfânta Treime, Clinton, MI

Părintele Sebastian- Mânăstirea Sfânta Treime, Clinton, MI

Am șansa a doi însoțitori de suflet, părintele Sebastian și părintele Firmilian, slujitori ai lăcașului Sfânta Treime.

Mergem împreună să vedem noua construcție, încă în fază de execuție, apoi locul unde astăzi se țin slujbele.

O încăpere mare într-una dintre aceste clădiri, decorată din belșug cu odoare bisericești.

O raclă iscusit lucrată, adăpostind moaște.

Cristelnița.

 

Văd, de afară, altarul deschis și mă străfulgeră înțelegerea plenară a ortodoxiei: ea este așa pentru că, doar așa fiind, am rezistat ca popor. Cu datul credinței, purtat în vremuri.

Părintele Firmilian- Mânăstirea Sfânta Treime, Clinton, MI

Părintele Firmilian- Mânăstirea Sfânta Treime, Clinton, MI

Toate dogmele, tradițiile, tot spectrul de comunicare cu Divinitatea se află aici, în încăperea ce ține loc de biserică.

Aflu că există case de oaspeți unde se pot închiria camere la prețuri foarte, foarte convenabile.

Am să mă întorc în locurile acestea, știu.

Am plecat după ore, le-am mulțumit pentru răbdarea de a mă ghida în lumea singurei mânăstiri de călugări din America de Nord.

Curtea mânăstirii Sfânta Treime, Clinton, MI

Curtea mânăstirii Sfânta Treime, Clinton, MI

V-o spun din tot sufletul, dacă ajungeți la Sfânta Treime într-un weekend, poverile din suflete vi se duc, ca prin farmec.

 

Mânăstirea de maici Adormirea Maicii Domnului, înțesată de camere de supraveghere

Cu inima ușoară, plec la Rives Junction, la câteva zeci de kilometri distanță de Clinton. Un drum frumos, prin sate americane curate, îngrijite, cu case strălucind sub un soare de poveste.

Parchez la Adormirea Maicii Domnului, pe pietriș, în curte.

Curtea mânăstirii Adormirea Maicii Domnului, Rives Junction, MI

Curtea mânăstirii Adormirea Maicii Domnului, Rives Junction, MI

Ca și la Sfânta Treime, construcțiile sunt în toi: se adaugă un corp de clădire, se modernizează aleile și, la fel ca la prima mânăstire, se folosesc materiale de cea mai bună calitate.

Dau drumul camerei și transmit Live, pe Facebook, imagini din curtea interioară, frumos amenajată și, mai ales biserica mare, placată cu piatră, biserică mare, nouă, solidă, într-un moderat stil brâncovenesc.

Mânăstirea a fost înființată în 1987 și aparține Bisericii Ortodoxe Române din America.

Filmez și, deși la intrare am văzut câteva figuri de probabil enoriași, brusc, se face pustiu în jurul meu…

Ajung la biserică.

Detaliu- Curtea mânăstirii Adormirea Maicii Domnului, Rives Junction, MI

Detaliu- Curtea mânăstirii Adormirea Maicii Domnului, Rives Junction, MI

Are ușa descuiată, continui să vorbesc și să filmez și intru în biserică. Din întuneric, un bărbat în straie preoțești îmi spune să opresc filmarea. Ceea ce fac, pe loc. N-am văzut niciun semn că n-am voie să filmez.

Ies și mă îndrept spre mașină.

Curtea, pustie.

Din față, apare o femeie între două vârste, cu ochelari pe ochi și în straie călugărești.

Mă ia la rost:

-Stiți că nu este voie să fotografiați, nici să filmați aici. Acum vă rog să ștergeți toate imaginile…

Mă uit la ea (tu vorbești serios?) și întorc vorba, întreb despre mânăstire: câte măicuțe sunt, de când, ce și cum. Răspunde încurcată, că sunt opt măicuțe și doar patru sunt românce. Alte două sunt grecoaice. În mânăstirea românească din Rives Junction se vorbește limba engleză, aflu.

Măicuța nu se recomandă și continuă: v-am văzut pe camerele de supraveghere care sunt instalate peste tot, ce ați făcut…nu aveți voie să fotografiați aici.

Îi spun că mai există încă o mânăstire de călugări în apropiere care m-a lăsat să filmez și n-apuc să termin fraza, că mi-o taie: acolo nu e nicio mânăstire, nu mai funcționează de mult…

Eu de acolo abia venisem.

Ciudat. Mă uit la măicuță, chiar vorbește serios??

Biserica mânăstirii Adormirea Maicii Domnului, Rives Junction, MI

Biserica mânăstirii Adormirea Maicii Domnului, Rives Junction, MI

Rămân încurcată, zic, hai la magazinul mânăstirii, să-mi iau cruciuliță, tămâie, ce mai voiam eu să iau.

Sunt singură pe pietrișul aleilor și, brusc, mi se face un fel de frică.

Apare o tânără înaltă, frumoasă, cu ochi albaștri ca cerul, în straie monahale. Descuie magazinul pentru mine, singurul vizitator, pare-se. Tot mă-ntreb unde au dispărut ceilalți, că erau vreo șapte când am venit…Parcă au intrat în pământ.

Ești româncă? Dau să-i fac conversație.

-Sunt americancă

-Ok, părinții sunt români, nu-i așa?

-Sunt arabi.

O măicuță creștină, de origine arabă, vorbind engleză, într-o mânăstire românească din America. Globalizare.

Îmi cumpăr cele voite, plătesc la cel mai modern aparat Apple  de marcat, din câte am văzut. Ies și mă uit după camerele de supraveghere. Nu le văd.

Demarez în vreo douăzeci de minute și încerc să mă limpezesc: ce a fost asta, o fortăreață, cumva? La primul popas recapitulez cele câteva fotografii salvate la mânăstirea de maici Adormirea Maicii Domnului din Rives Junction.

Am câteva fotografii exterioare.

E ok.

Dau să revăd filmul urcat pe facebook. Văd imaginea tremurând, ca un bruiaj. A slăbit netul, cumva, imediat ce m-am apropiat de zidurile bisericii mânăstirii, gîndesc.

Eu, la Sfânta Treime, Clinton, MI

Eu, la Sfânta Treime, Clinton, MI

Transmisia mea, însă,  a fost întreruptă, brusc, decum am deschis ușa din pronaos, spre naos în interiorul bisericii. Posibil să fi fost un efect de cușcă Faraday și să nu fi permis netului să funcționeze la interior.

Posibil să fi fost altceva, hai să zic zidurile groase ale bisericii. Sau, poate vreun echipament, ceva.

Cert este că imaginile din interior, un interior din belșug și cu gust ornamentat, aproape un minut de filmare, au dispărut de parcă cineva mi-a pus palma peste obiectiv. Transmisia mea a fost complet intreruptă, decum am intrat în naosul bisericii.

Un sentiment acut de lagăr, de fortăreață, de greu și de ascuns ca arhiva unui serviciu special, la mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Rives Junction, Michigan.

 

Nu, acolo nu am fost bine primită ca și vizitator. Și, probabil, nu mă voi mai întoarce vreodată.

Ilogică, pentru mine, secretizarea ortodoxiei… ce a fost cu tratamentul ăsta, știe cineva?

**

Apăs pedala și pun gps-ul pe Canada- Acasă. Vreau acasă.

Ascult Dire Straits tot drumul, cu o foame disperată de starea de normal, de nu mai știu dacă nu cumva Dire Straits mă ascultă pe mine.

Am adormit greu și căznit, în zori.

 

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *