9 februarie 2015

53

Astăzi este ziua mea. 53, yep. Vărsătoare până la os, crescută cu simțul aventurii încă din fașă, cu temeri mici și trecătoare, de-un optimism nebun, de-un dinamism care-i duce la exasperare pe cei din jur. Pozele le-am făcut în dimineața asta, zic să rămână acolo pentru posteritate. Nu-s prelucrate, eu habar n-am mai mult de alea două-trei trick-uri din Picture Office Manager, deci nu.   Tac rar, cer mult, fac zgomot, fac valuri, mă hrănesc cu verbe de la prima oră a dimineții, și tot așa în fiecare zi. Mă enervează lunea, ma  depresează miercurea la amiază, beau cafea și când e cazul și când nu, rar de tot de alcool mă ating, fumez de sting.    Am fost educată să-mi țin gura și rar am reușit s-o fac. Am răbdare cu cei șovăielnici, niciodată cu cei rău-intenționați. Simt, de ani buni, vibrația cuiva în aer și câteodată mi-e ciudă […]
10 februarie 2015

Veacul se-nghesuie în buzunarele blugilor mei

Veacul se-nghesuie în buzunarele blugilor mei și mă tot gândesc dacă să v-o spun și p-asta, sau nu. Fiindcă vremea era tot în anii fără de kilometraj montat la bord, atunci când distanțele însemnau dorințe iar drumul- aventura. Era prin 87 sau 88, mai în vară și se întâmpla tot în București, într-un București grosolan de aglomerat cu pietoni pe Calea Victoriei și cu rochii de nuntă, voaluri și flori de pus în în piept pentru apropiatul septembrie, la vremea regalului nunților.    Plecasem de la minister, după ce lăsasem corespondența și mergeam la pas cu Tibi, un alt stagiar, vorbăreț și deșirat întâlnit la rândul de delegați. Terminasem treburile, ne era foame, aveam să plecăm fiecare, în câteva ore, cu trenul, în altă direcție.  Vorbeam și înotam în contrasens, într-un râu de oameni cu sacoșe peste sacoșe, ce se scurgea către magazinele înșirate de ambele laturi ale Căii Victoriei. […]
10 februarie 2015

Frăție întru scriitură, așa ceva nu s-a mai pomenit!

Am dat buzna-n scrierile a patru excepțional de talentate și sensibile scriitoare românce: Petronela Rotar, Corina Ozon, Ana Barton și Cristina Nemerovschi. Am făcut vraiște, în curiozitatea mea înfrigurată de-atâtat timp pierdut, paginile lor de facebook și fotografiile, comentariile și punctele de suspensie, le-am căutat de matricolă, unghiile și batista, ceștile lor de cafea, fereastra pe care se uită când scriu ele, gesturile, pacea privirilor și revolta interioară a vorbelor lor. Mă holbez fără să înțeleg cum de s-a întâmplat așa, la careul desenat de aceste nonconformiste, complex articulate și stăpâne pe vorbele  limbii române care își dau, cu mare înțelepciune, suport una- alteia, în timp real. Ai senzația că toate scriu o carte, că toate au scris câte o carte, pe rând, suflecându-și gândurile, la unison, că  toate cărțile pe care și le-au publicat în ultimii ani sunt ale tuturora și că fiecare e prezentă în cartea celeilalte. E […]
12 februarie 2015

Dor Destul, Așteptând Și Altceva

Am să înșir aici lucrurile de care mi-e dor și, probabil c-ai să le regăsești, printre ele, pe cele de care ți-e și ție dor. Să le pun, odată, pe hârtie, ca la spovedania de pe urmă, să pot muta și eu sufletul spre primăvara care tropăie mărunțel în zăpada sticloasă, înfofolită încă în cojoacele din piele de ren.    Dor de clădirile din centrul orașului unde am crescut, Galați adică. De mirosul teilor de pe Republicii, de Romarta, Fondul Plastic, magazinul Modern, drumul către faleza Dunării și popasul de-o cafea cu frișcă, la Elice. Dor de sandalele cu nojițe, de fustele crețe de pânză topită. Dor de locurile și anii creșterii. Puține mai sunt astăzi pe locurile lor și, chiar de-aș străbate drumurile, n-aș mai recunoaște locurile și imaginile de care mi-e dor. Așa că le pun teanc și le-ndes în cutia de poze alb-negru, să merg mai departe. […]