12 decembrie 2014

Politica lui Nea Badiu din Ianca

Politica lui Nea Badiu din Ianca o poveste adevarata *** Bunica-meu din partea tatei a fost croitor vestit. A tinut atelier si pe vremea lui Ceausescu, a mituit perceptorii ori de cate ori trebuia cu mese intinse si era innebunit dupa politica. Dis-de dimineata se infatisau in atelierul lui dupa cum urmeaza: Mos Krant, Mos Tudorica si Mos Tanase, toti mari patrioti si adepti ai discutiilor libere despre perioada interbelica si cu mare bataie la economia de piata adevarata. Stia si seful de post, si primarul, si care mai era arondat cu ochiul si timpanul in comuna din Baragan, tipic descrisa de Panait Istrati, stiau toti care ar fi trebuit sa stie. Nu le zicea nimeni nimic, erau un mic cuib de rezistentza tacit acceptat. Doar cand si cand, cand s-auzea Europa Libera tocmai din strada, mai se oprea cate unul si zicea: bre nea Badiule da aparatul ala mai […]
12 decembrie 2014

O poveste care concureaza cu “La Tiganci” de Mircea Eliade: Madam Margaret … Marg … baba de la 19 (22 iulie, 2010)

Textul de mai jos pe care cu mare bucurie va invit sa il cititi a fost postat, intr-o zi de mare inspiratie, de catre un cunoscut forumist al Taclalei Quebec.ro (www.quebec.ro), pe numele lui real Liviu.Originar din Botosani, Liviu s-a stabilit la Montreal (veti vedea denumiri ca Dorval, Westmount, ele sunt asezari componente ale Greater Montreal Area) si a inceput sa lucreze ca building manager (administrator de cladire de apartamente-n.a.). De acolo, cu un talent ce concureaza serios cu cel al lui Mircea Eliade, cu o pasiune vie, colorata, cu o traire clar tridimensionala, Liviu a scris povestea de mai jos care poate bate la puncte atmosfera din La Tiganci.Daca va place, spuneti-mi in mesaje si eu ii voi transmite vorbele voastre. Liviu nu are cont Facebook (poate asa isi va face unul :))Cititi in liniste. Luati-va timp ca sa va imaginati scenariul. Merita :))****Madam Margaret … Marg … baba de […]
12 decembrie 2014

Primăvara, sub ploaia de lumină (10 martie, 2010)

Se înfoaie în ghivece zambilele, lalelele și narcisele prin prăvăliile cu flori, parfumul dă buzna și deșteaptă alergii de nu mai ajung batistele. Sarea, gri-albicioasă ca nisipul mineral de la Wassaga, se scurge în fuioare fine de pe capotele mașinilor și spoiește trotuarele înguste, închipuite din dale tărcate și aliniate la ochi, întru descurajarea mersului pe jos . Iarba arată ca freza unui adolescent trezit cu goarna. Prin rigole se ghemuiește câte o gazetă ofilită și decolorată, strivită cu săptămânile sub mormane de zăpadă. La prânz, ies liceenele de la școală cu fustele fluturând și picioarele învinețite de frig, ies băieții cu ghiozdanele într-o rână și cu firele albe ale IPodului atârnând din urechi. Urcă soarele de-o suliță deasupra arțarilor dezgoliți. Seara, aleile se-mbată în portocaliul becurilor ecologice și se aud guguștiucii. Noaptea e tăiată de țipetele cârdurilor de gâște neplecate în țările calde, de urletele prelungi ale coioților care […]
12 decembrie 2014

Mile, pentru cei cu inima tare

A murit jurnalistul român Mile Cărpenișan. N-a fost sfâșiat de obuz, nu a murit de la un cutremur, a murit de la o septicemie declanșată de un furuncul. Nu l-am cunoscut direct iar faptul că a fost corespondent de război plin (ceea ce eu, comparativ, abia dacă am tangentat ca durată și doză de risc) și a fost în linia întâia a evenimentelor cu adevărat importante îl face pe Mile Cărpenișan un exemplu printre reporterii români. Probabil ați citit deja știrea în ziarele de astăzi. Ce nu știți probabil este că, as we speak, contul pe Facebook al lui Mile Cărpenișan este deschis si este public. Cei care aveti cont pe facebook, intrati și frunzăriți paginile din urmă, cele în care Mile accepta prietenia cuiva și în care, mai la deal, sunt postate apeluri disperate: Mile, dacă mă auzi, răspunde!! Am perceput, straniu, despinderea de viață nu doar în real, ci […]