14 martie 2015

Pălăriile Otiliei și bucuria, ca un lujer de la Pământ la Lună

”-Sunt fericită și obosită…haidam acasă…mi-e somn! Iar ”acasă” este la Hășmaș, comuna mea cu șase sate, al cărei singur medic sunt…” Așa incepe Femeia Cu Șapte Pălării, volumul de debut al Otiliei Țigănaș publicat în 2012 la editura Galaxia Gutenberg. Citesc aici, la Toronto, cartea cu parfum românesc în fiecare literă, ajunsă în zbor solitar, expediată chiar de către autoare!     Otilia, astăzi medic la Hășmaș, cândva o fetiță subțirică, parc-o și văd, și pe deplin articulată, și-a început poveștile de viață direct prin filmul Toamna Bobocilor, pe undeva.    Cine, să zicem, n-a văzut filmul stagiaturilor postuniversitare ale anilor 80 poate la fel de frumos răsfoi cartea Otiliei Țigănaș.  Ducându-și fin, zâmbind doar din colțul gurii, popularitatea numelui atât de literar, Otilia scrie proza firesc și curat ca o perdea de borangic înaintea Paștelui. Scrie, iar scrisul îi vine fluent, pur și simplu! Intr-o seară de februarie, chiar […]
15 martie 2015

Secretul de aur este la îndemâna diasporei

Giani Codrin Pop este un jurnalist trecut prin furcile caudine ale presei românești încă din 1998 și care, într-o zi cu soare și două dimineți și-a făcut bagajele și s-a mutat în Marea Britanie, împreună cu soția lui.  S-a întors, în 2014 la scris iar acum colaborează la publicația Anunțul Românesc din UK, gazetă care de curând a împlinit un an de la apariție.  Codrin aparține unei imigrații românești foarte noi, foarte tinere și, cu gândul să afle mai multe despre ce urmează și cum se-așează lucrurile, plecat de-acasă fiind, m-a contactat pentru un interviu pentru Anunțul.    N-am să intervin asupra textului și îl public aici dintr-un singur motiv, anume acela de a vă propune să descoperiți, din fluxul întrebărilor, freamătul începuturilor unei imigrații tinere.    Este cea mai tânără imigrație românească de la revoluție încoace, cea mai nouă.  Înțelegeți, așadar prin ce trec acești copii?      „Secretul […]
17 martie 2015

Tommy

  Tommy este un cotoi musculos şi mare, care-şi face veacul în cartierul meu. Habar n-am cine îi sunt stăpânii, ce este sigur este că Tommy e bine hrănit şi că petrece mult timp colindând curţile dimprejur. Apare când nu te-aştepţi, ba de după maşinile parcate disciplinat în faţa casei, ba traversează în fugă direct din curtea de vizavi , de te-ntrebi  la ce s-o fi grăbind aşa ? Are blană în petice, gri cu alb iar pe cap nişte smocuri negre, semn că părinţii şi bunicii lui aufost amorezi înfocaţi, indiferent de culoarea blănii partenerului. Uneori întoarce capul, se opreşte o clipă, te vede şi parcă te salută, după care îşi continuă preumblările. Tommy se strecoară în backyard printr-o nişă între scânduri, lăsată acolo de-un contractor nepriceput, cu ani în urmă. N-am de gând să astup nişa, fiindcă tot pe-acolo e şi traseul ratonilor, al groundhogului, sconcşilor şi al altor […]
20 martie 2015

Aici, în vârtejul norocului

N-am murit, n-am dispărut, sunt aici, amețită de vârtejul norocului și al soartei. Și obosită de multele și marile ori măruntele care-mi colorează zilele. Vreau să dorm, să prind puteri, s-o iau de la capăt. Valsează în juru-mi curaj și speranțe, încredere și gânduri multe. Drumuri dinainte mi se deschid și, așa cum mă știu, nu rezist până nu pășesc spre ele, așa, măcar un pic… Confuzie, aflând de bătălia pe care cineva drag, iubit și aproape o duce ca să învingă cancerul. Mămică, sunt în fiecare clipă alături de tine, uite-mă! Apoi speranțe însuflețite, văzând cum viețile copiilor mei se aștern în parametrii aceia ai binelui stabil, solid, anunțător de drumuri bune pe mai departe. Mult de lucru la birou, un dram de primăvară, afară, greu să fac loc orelor de scris. Și-n fond e blog, e blogul meu. El poate să aștepte să trăiesc ca să pot să […]