8 mai 2015

O soluție totuși mai caut

Cum spaimele, la fel că și bucuriile sunt omenești și explicabile, continui să descopăr multe și mărunte în România, cu fiecare oră a zilei. Lucruri care mă minunează, lucruri care mă reconfortează, întâmplări care mă fac să gândesc dincolo de lentilele ochelarilor. Poveștile și fotografiile vor urma, pe îndelete, imediat ce ajung acasă la mine. Absorb 3D și mă întreb dacă, vreodată, eu am plecat de aici. Când și cum, mai ales. S-ar putea să aveți surprize, citindu-mă (și mă refer la cititorii mei din diaspora), s-ar putea să va regăsiți. Până atunci, vie și nevătămată, la București, până duminică dimineață.  
12 mai 2015

Pe La Icoane

Nu mi-e clar dacă-mi iubesc țara de origine acum, la întoarcerea acasă. Încă lupt cu jetlag-ul.  M-am trezit cu noaptea-n cap și poftă de covrigi calzi cu susan și mac, cu nevoia de-a mă uita în jos, la fiecare pas pe care-l fac, să nu mă mai împiedic în vreun colț de asfalt ițit dimpotriva mea, cum s-a-ntâmplat când am ajuns în Romania, de era să mușc cu spor asfaltul. M-am trezit cu noaptea-n cap, mi-am făcut cafeaua, pipăi buimacă așternuturile orbitor de albe și realizez că mi-am lăsat, cu bună știință, sufletul și mintea în România. Un pic acolo, între niște blocuri din București, un pic acolo, la peronul metroului din Aviatorilor, alt pic în redacția Evenimentului Zilei de care-s legată ombilical, un alt pic lipit de foșnetul unor bancnote care zboară ca ciocârliile săgetând înaltul cerului, ceva mai mult între cântecele românești de la radio.  Restul s-a risipit […]
13 mai 2015

Cap, cap, cap, femeie cu copil, iar cap

O călătorie de o asemenea intensitate emoțională și un asemenea impact n-am mai avut de când am făcut India și Pakistanul, la mijlocul anilor 90.  Motivul: în România am mers mult pe jos, am atins cu mâna și cu privirea, am simțit oamenii de aproape, am văzut nevăzutele în mod obișnuit, am plouat și am însorit pe unde am trecut, am simțit frigul serii și dogoarea amiezii nu din mașină ci pe jos, afară, în aer liber, cu toate simțurile cuplate la ce mă înconjura.  Am ajuns cu avionul iar acolo am luat troleul, autobuzul, tramvaiul, trenul, metroul, taxiul, vaporul a mai lipsit. Ajung într-o zi la Muzeul Național de Artă al României din București și, zic, ia să facem o cură de frumos și de cultură. Muzeul funcționează în fostul Palat Regal, lângă Sala Palatului, vis-a-vis de Ateneu, pe Calea Victoriei.   Intru și țin stânga în sălile cu […]
17 mai 2015

O zi de foc, încheiată-n crucea nopții la Toronto

Laurențiu Ciocăzanu, Grigore Cartianu și Ovidiu Popică, gazetari în fața scrisului cărora hârtia ziarelor s-a-ndoit și-a foit, sub greutatea vorbelor, ani în șir, au fost azi aici, cu mine, pe terasa din curte. Astăzi, împreună pentru o zi de șuete gazetărești și nu numai: o zi în care am pus nod Nordului, am cernut Crucea Sudului, am făcut planeta mică, am înfășurat-o într-o batistă și-am vârât-o-n buzunar. O zi cu orele amestecate, cu vorbele atârnând la fel de greu ca gândurile, încheiată în crucea nopții c-o tură prin downtown Toronto. Proiectul curajos demarat de aceștia, denumit Vocea Diasporei (http://voceadiasporei.ro/), un proiect proaspăt lansat, în plină dezvoltare și care începe să prindă teren pornește parteneriatul de scris și cuget cu Foaia noastră și va cuprinde Ce-uri și Când-uri canadiene, întru citirea confraților din alte diaspore. Bravo vouă, dragilor, curajul și consecvența să fie cu voi!