22 mai 2015

Dumnezeu a venit, azi, aici

Dumnezeu a venit, azi, aici.  Nepoata mea, micuța Julia a fost, astăzi, botezată într-o biserică din România.  Lumânarea de botez i-a fost vegheată de chipurile sfinților privind din vremuri, mirul a primit slava măslinilor primordiali, nașii i-au trimis, nevăzut, seva forței vieții fără de sfârșit, crucile din altar s-au aprins pentru o clipă în torțe transoceanice.   Turla bisericii a strigat până a trezit clopotele din patru zări din somn, îngerii au sunat din cornuri de argint, panglici s-au revărsat din cireși, botezul s-a săvârșit la zece mii de kilometri distanță, acolo, acasă.   Taina botezului Juliei rămâne într-o biserică din Romania. Colosala forță a pământului natal, de ombilicul căruia nu ne putem desprinde, a chemat, iar, și iar, la apel, neîntrebat, necunoscut,  fundamental.   Plâng, plâng de, nu știu, plâng de Gata, s-a-mplinit Datul.   Cândva, demult, două flori violete de ciulini de Bărăgan s-au iubit până la stele […]
22 mai 2015

Scris mărunt despre iubirile mari

Iubirile mari sunt sunt imposibil de rare. Ele sunt fragile, au picioare din păpădii și brațe din oțel friabil, necălit în focul soarelui. Ele mor, undeva în stratosferă, secătuite, în zeci de ani de jar.  Mai rar, nu mor niciodată.  Adesea ele scriu povești și, mai adesea, alții scriu povești despre ele. Iubirile mari împletesc firele de argint, peste ani, peste locuri, în odgoane de nesecerat. Iubirile mari nu se-mpiedică de-un divorț. Sau de două. Ori de cinci. Divorțul este portița către poiata cu găini, iubirea se poartă-n buzunare, cât ești treaz, precum cheia de la mașină.  Cât crezi că pot, doi bieți actori, să ducă povara iubirii celei mari?  O clipă, o oră. Pentru restul timpului, o ducem noi. Neplătiți. Necunoscuți. Neîntrebați. În miezul nopții dialogului cu sine, atunci când se-ntâmplă, cad zăgazurile convenienței se spulberă și-ți reciți, în taină, adevărurile tale interzise. Tavanul nu-i destul de sus, oftatul […]
24 mai 2015

Din Diaspora lu’ Pește, către jurnaliștii nervoși de la miezul nopții

Am urmărit live concursul Eurovision, alături de încă vreo două sute de mii de melomani  de ocazie, pe unul dintre canalele Youtube.  Am ascultat piesele, am urmărit voturile, am recunoscut patternul votului de vecinătate ori din interes politico-economic, un joc vechi ale Eurovision care, contabilizând răspunsurile telespectatorilor europeni, bate ca acuratețe orice sondaj de opinie privind starea de spirit a populației și simpatiile-antipatiile continentale, iaca, în permanentă schimbare. Mesajele cântecelor au baleiat de la cele de amor infinit până la chestiuni sociale continentale, aducătoare de nesomn. România a fost reprezentată de trupa Voltaj, cu piesa All Over Again și s-a clasat pe locul 15 din 27 de finaliste. Recunosc, când o ascult mie mi se pune nodul în gât. Îmi spune ceva. Ascultă Voltaj aici. La câteva minute de la închiderea finalei (câștigată de Suedia cu o piesă adresată preponderent  către millenials, cei născuți între 1979 și 1989, un pic […]
28 mai 2015

Numărul tău de telefon

Jurnal de viață, așa cum este ea: am aprins torțele verii canadiene, am plecat ochii știindu-i forța și așteptându-i răspunsul.  Vara trecută număram fluturii pe crengi, anul ăsta n-am ochi pentru crengi, n-am stare pentru fluturi. Am rugăciuni istovite întru bine, sănătate și un dram de noroc.    În fapt de seară, întind brațele sub stele și închid ochii, chem Luna-n gând și simt pământul vibrând sub tălpi, la ceasul adevărurilor. Fustele lungi mi se unduie în briza asfințitului, afară, pe terasă. Aerul cald își cere iarba căpătâi.  Scrâșnet  și chelălăit de fiare în depărtare, albia râului își scrie viața fără corectitudine politică.  Apoi, o liniște cu miros de sare adusă tocmai din Golful Mexicului.  Auzi valurile Atlanticului cald, de sud, dacă pleci urechea…   Chris Spheeris-Eros(ascultă aici), pe fundal, în seara când simt, mai mult ca niciodată, cum se sfărâmă malul sub papucul meu. Astăzi am aruncat amintiri mici, […]