31 mai 2015

Blogul a împlinit șase luni, luni de mine și de voi

Zilele astea se împlinesc șase luni de când Foaia de Drum Lung a luat-o din loc. O felicit pentru aniversare, mă felicit pentru consecvență. Se poate, așadar. Fără scopul definit de a acoperi o arie anume (socială, politică, economică, familie, etc), blogul este scris ca să acopere trecerea mea și a semenilor apropiați, prin lume și nicidecum ca să ghideze, îndrepte ori să arate cuiva calea în viață. Deși sunt la zi cu aspectele complexei situații internaționale, scriu rar sau deloc despre acest subiect. Relația țării mamă cu Diaspora, în sine nu face obiectul intrinsec al blogului. Cu toate acestea, menționări privind momentele de cotitură vor continua să apară. Politica românească, din discreție și mai ales cunoaștere prea aprofundată, nu cred că-și va găsi vreodată locul aici. Motivul este simplu, sunt în diaspora, scriu din diaspora și oricât de elocvente pot părea previziunile ori scenariile scrise de mine, ele pălesc […]
2 iunie 2015

Newfoundland and Labrador- Satul căruia i-e frică să-și părăsească vatra.

Se numește McCallum și este o așezare de pescari cu 84 de suflete, dintre care șase copii, situată în îndepăratul nord al provinciei Newfoundland and Labrador. Comunitatea este așezată pe coastele pietroase ale Atlanticului de nord, într-un fiord uitat de lume și de timp. Nu sunt șosele așternute până la McCallum, se poate ajunge doar cu feribotul sau cu avionul. McCallum n-are spital, nici dispensar ci doar o asistentă medicală care vine dintr-o altă comunitate. Face naveta, o dată la două săptămâni și-i mai întreabă de sănătate. Ca să ajungă la cel mai apropiat spital, locuitorii din McCallum trebuie să -și planifice să rămână undeva pe drum, în găzduire peste noapte, fiindcă feribotul nu circulă în fiecare zi iar drumul lor către punctul medical înseamnă ore nesfârșite cu mașina. Izolarea și distanțele i-au dus pe oameni la capătul puterilor. Astfel stând lucrurile și profitând de prevederile unei legi în vigoare […]
2 iunie 2015

Sunt unică, tu nu-nțelegi?!?

Stai jos, c-avem de vorbit. Uită-te în ochii mei, dacă poți.   Mă citești pe ascuns, continuu, cu o fervoare de maniac, îți văd adresa de IP veșnic prezentă în paginile mele. Îmi copii și studiezi fotografiile din toate unghiurile, mă cauți în urechi, în buric, între degetele de la picioare, în fiecare imagine pe care o ai furată din albumele mele.  Și știu asta.  Îmi verifici trăirile brodate-n vorbe,  îmi bănuiești gândurile și le mesteci în minte, în felul tău.  Te-ntrebi adesea cât anume ai cunoscut, dacă vreodată ai cunoscut ceva din mine.  Greșesc?   Nici să dormi nu poți, verifici netul ori de câte ori te întorci, în pat, pe partea cealaltă, nu cumva să fi publicat pe blog iar tu să nu știi. Știu că ți-e frică de Timp, știu că ți-e frică de anchilozarea pe care o simți, dimineața, când faci primul drum la baie și […]
4 iunie 2015

Cele Mai Lungi Secunde Din Lume

Cele mai lungi secunde din lume vin când ți-e foame de mori și aștepți, în fața cuptorului cu microunde, să ți se încălzească porția. Ele durează un infinit. Când ești prins în trafic, cei ce traversează intersecția abia se târâie iar semaforul ține, pur și simplu cu ei cu ei: 15- 14- 13- 12- 11- 10- 9… Când aștepți rezultatul unor analize medicale iar asistenta pune telefonul în Hold. Când aștepți rezultatul unui examen pe care îți dorești din tot sufletul să-l promovezi. Când verifici, să fii sigur că ți-a intrat salariul în cont, iar website-ul băncii se mișcă ca o țestoasă. Când, întins pe șezlong, afară, soarele-ți bate-n ochelarii de soare iar norul, singurul nor la orizont, nu vine-odată să-l acopere, să-ți dea un pic de răcoare. Când pantofii noi te bat la călcâi și mai ai doi metri până în casă. Când cel mic are febră, arde tot […]