12 decembrie 2014

Jurnaliștii pe metru pătrat din America de Nord*** Se pregătește de sosire Corina Drăgotescu

Scriu editorialul acesta, înainte de long weekend, din dorinţa sinceră de a nu-mi ieşi din mâna la scris dar, mai ales, de a puncta cum linia întâia a popularităţii de limba română, la jurnalişti mă refer, consimte să facă publice deciziile personale de viaţă. Jurnalista Corina Drăgotescu, un câine de presă în cel mai corect sens al cuvântului, susţine că a pus cruce unui stil de viaţă. A decis că, ajunsă la 50 de ani, să emigreze în America, împreună cu familia ei, că urmare a primirii vizei de State. Spune ea, pentru o pensie sigură, cât o fie ea să fie, pentru o viaţă normală oferită copilului, pentru o nouă etapă de viaţă, de asta dată normală.  Şi zic: viaţă normală în sensul de banală, aşa cum ocunoastem toţi, în accepţiunea unanimă aşadar. O viaţă ferită de sinusoidele: “sunt pe cai mari- sunt pe bară”, “dau un tun- cade […]
12 decembrie 2014

Dați-ne Justiția, Da’ Selectiv… (iunie, 2014)

Citesc tot ce pot, tot ce există despre subiectul arestării fratelui preşedintelui Băsescu şi-mi privesc România, pe sub ochelari, direct în ochi. Fii sinceră Românie, chiar vrei tu justiţie de tip occidental? Ai, nu, pe bune, sigur? Ştii tu ce înseamnă asta? Înseamnă, spre exemplu, că dacă lucrezi la un restaurant, tu, individ, de frică şi din constiință, să nu mai pleci acasă cu ouă ascunse prin buzunare. Dacă lucrezi la o corporaţie să nu mai faci stocuri de pixuri, hârtie de printer, tape şi alte mărunţişuri, acasă, duse mărunt-mărunt, în poşetă…înseamnă că dacă e roşu la semafor, să stai, naibii, înţepenit, acolo, până se face verde iar dacă, de exemplu, prin faţa maşinii tale trece o pisică, nu treci peste ea ci încetineşti şi o laşi să-şi vadă de drum…înseamnă să nu mai consumi avidă bârfe, înseamnă să-i pui la index pe executanţii de media (puţini , foarte puţini […]
12 decembrie 2014

Textele dintre Inimă și Minte- Ție ți se va schimba viața

Ţie viaţa ţi se va schimba fundamental, trebuie să accepţi; ai scăpat în spirala noului, în urmă cu vreo doi ani. De atunci ai pus ochii pe steaua Vega şi-ntr-acolo navighezi, ai luat azimutul de ceva timp… Vei lua, în destul de scurtă vreme, mai multe decizii dureroase. Va apărea, drept urmare, damage colateral semnificativ. Spuneai că ai vrea să aştepţi.  Nu vei aştepta. Mi-e teamă să pronunţ cuvintele, se-nvârt în juru-ţi teancuri şi teancuri de acte. Vor fi ochi să te privească adânc iar tu vei rezista. Vor fi mâini să te reţină iar tu te vei desprinde. Direcţia stelei Vega e cea către care vei naviga şi nimic nu te va putea reţine. Aşa ‘ţi-e destinul. Ai curaj, o faci pentru tine; e pentru prima oară în viaţă când faci ceva doar pentru tine.  Meriţi să continui aventura. Te voi urmări cu ochii în tot acest periplu: dramatica […]
12 decembrie 2014

Textele dintre Inimă și Minte- Lampa dorinței se leagănă între dezertare și execuție

Iubind un pic, uitând de toate cele. Întoarsă-i lumea-n vorbe, când i-e datul, şi lavă curge-n loc de sânge-n vene. Ca o nebunie, ca o cununie, ca o furtună, ca un cer cu lună, ca o lacrimă, ca o sâmbătă, ca o rugăciune de frumoasă e îngenuncherea în fața iubirii care-ţi răvăşeşte  chimia şi-ţi patinează alandala simţurile. În poveştile de iarnă, lampa dorinței se leagănă între dezertare şi execuţie. În oglinzi urcă cer ascuțit, vorba-i că o muchie de cuțit. Greu de scris cea mai frumoasă poveste de-o vineri seară, tulburătoare că o privighetoare oarbă, că o cruciuliță găsită-ntr-o parcare. M-a deocheat un țigan înțărcat în cenuşa vetrei, cu nişte vorbe încrucişate-n vântul amiezii; rău mă doare încă al treilea ochi…nu-i rost să scap nici cu tăciuni aprinşi, nici cu lumânări încrucişate-n tocul uşii. Mai c-aş face-o rugăciune şi poate c-aş scăpa de deochi; da’ vreau? Nope, îl las să […]