22 iunie 2015

Pe Caii De La Biciclete

Era o dată un neam cu casele pe-o vecinătate la mare căutare între imobiliarele vremii: lățime la stradă, vii, livezi, grâu și secară, ieșire la marile ulițe mondiale, nici prea cald dar nici prea frig, numai bine.  Unii i-au propus neamului să-și vândă hatul și să rămână în chirie, alții au dat să i-l ia cu japca, iar câțiva l-au hărțuit, mărunt-mărunt, doar -doar și-o face bagajele și pleacă.  N-a fost cazul, un’ să pleci când ai casă cu grădină și copii de crescut? În vremuri, neamului i s-a-ntâmplat să mai mute gardul, la dreapta or la stânga, după cum o cereau scorurile meciurilor vremii dar, una peste alta, tot p-acolo era de găsit, codul poștal a rămas același. Neamul acesta croit din aluat de Buricul Pământului avea o problemă: avea caii cam înceți, implicit erau ușor de depășit în trafic. Trăgeau la plug, nimic de zis și, cât îi […]
24 iunie 2015

North West Territories- Și Când Nu Mai Pot, Ei Pleacă

Când te naști, energia pământului ți se leagă de ombilic, pe viață. La fel se întâmplă cu fiecare, în fiecare colț de lume.  In NorthWest Territories din Canada, la nord de Cercul Polar, pe o suprafață de 1,36 milioane kmp, cam cât cinci Românii și jumătate, locuiesc vreo 43,000 de oameni. Există și o capitală, la Yellowknife iar cei ce trăiesc acolo se ocupă preponderent cu mineritul. Asta dacă locuitorii nu sunt nativi (cam unul din trei locuitori este First Nation) și atunci se ocupă cu vânatul ori pescuitul. Source: StatsNWT Minele de diamante au dus teritoriul pe locul întâi în lume la Produsul Intern Brut (GDP) pe cap de locuitor: $76,000.  Uriaș, corect. Mare parte a banilor ajung la nativi, întrucât două dintre cele mai mari mine de diamante canadiene se află pe teritoriile lor. In NWT nu sunt partide politice ci un fel de Adunare Națională (Local Assembly) […]
25 iunie 2015

Doamne, ce-am făcut!?

Ca la spovedanie vin, plec capul și zic, Doamne, ce-am făcut!?  Am plonjat, în trei ore de introspecție, în cine sunt, cu un pic de ajutor la zbor.    Dibuind în zare un înger cu funii de vorbe pe după umăr, m-am lăsat atârnată cu capul în jos, să văd lumea și altfel, până departe, în crucea nopții. Nu mai sunt aceeași. Urc, încet, pământul la rang de cer, am timpul în degete,  sunt epuizată, zic. Ce mi-a trebuit, aia am găsit. Habar n-am, cum ziceam. Va trece timp să-mi revin. Undeva, înlăuntru, o lampă cu gaz își reflectă lumina-ntr-o oglindă afumată. Cer vreme, cer pace, cer Iar. Mă uit la mine-ntr-o icoană, îmi prind părul în codiță și mi-e frică, de bine ce-mi e, de frică ce-mi e, de bine ce-mi e. Sunt cu mult mai mică decât mine.
27 iunie 2015

New Brunswick Migrează Spre Vest

Compasul orientării în creierul păsărilor, al oamenilor și probabil al celor mai multe din viețuitoare spune, istoric, același lucru: ca să-ți fie bine, pune  busola pe Vest. Marile migrații lasă Estul în urmă, într-un ciclic abandon, pentru a-l redescoperi apoi când ceasurile își vor fi epuizat toate orele, după ere, după vremuri. Așa e rostul, așa l-am găsit de când ni-l amintim. Grand Falls Gorge, NB New Brunswick, o provincie canadiană mare cam cât Moldovele reunite de acasă, un pământ stâncos spălat de Atlantic, veșnic cu papucii uzi de-atâtea ploi ori zăpezi pân la acoperiș, își face și ea, tăcut bagajele. În Estul sărac (GDP @$42,000/capita și o populație de aproape 800,000 locuitori), cu resurse limitate, lumea nu prea mai are de lucru. Companiile și-au restrâns activitatea, altele au plecat de tot așa încât, în foiala socială globală, New Brunswick (cu cele trei orașe mari ale ei: Fredericton- capitala, Moncton […]