27 iulie 2015

Niște bușteni

Niște bușteni proaspăt tăiați în vecini au primit azi, în curtea mea, o mână de vopsea (vopsea spray, de fapt). Am lăsat buștenii să se usuce, am vopsit și fluturele de pe gard și căsuța vrăbiilor (se vede albastră, atârnată de-un buștean, la soare) N-a fost nor pe cer așa că uscarea a mers rapid. După care i-am așezat din capul meu, în două colțuri ale curții. Încă nu mi-e limpede cum îi vom așeza, probabil ca un rug. Sau stivă. Nu știu. Cert este c-am avut fun de-adevăratelea. Culorile sunt roșu, orange și bleu. Știu, am trecut razant pe lângă tricolor. Joacă pe caniculă, așadar.
31 iulie 2015

Un Bruiaj Fără Esență Al Acestor Români Decenți Din Canada

Vorbești despre românii din Canada și deschizi, invariabil, cutia Pandorei: românii din Canada sunt cea mai atipică diasporă românească, prin componența și dinamica ei, împlicit este cea care stârnește cele mai multe curiozități. Aduce rating, atrage comentarii de subsol.    Simona Catrina a publicat, zilele acestea, în Libertatea, un editorial la fel de atipic, cu referire la diaspora cu peste 250,000 de români, întinși deja pe trei generații, din Canada și a generalizat, zic eu, politicos, pripit de parc-o zorea cineva din urmă cu termenul de predare. Editorialul  „Sunt român dar mi-e rușine cu sarmaua” (linkul este aici) publicat în 29 iulie a.c., s-a aventurat în a creiona, în tușe groase, bunele și relele de aici, arătând mai mult cu degetul către oameni și nu către țară. Slavă domnului. foto:plecarecanada.ro Locuiesc aici de circa 18 ani și mi-a fost dat să aflu ce habar n-am avut: că românii canadieni se […]
3 august 2015

Nu Știu. Și Se Face Tot Mai Târziu.

Am învățat geografia lumii, istoria lumii, muzica, arta și literatura lumii.  Am pășit pe nisip, pe mâl, asfalt, țărână, marmură, mozaicuri și covoare roșii, am mers cu motocicleta, bicicleta, trotineta, mașina, trenul, avionul, metroul, submarinul, căruța, ricșa, camionul, am mers și pe jos. Am bifat vreo jumătate de milion de kilometri pe șoselele canadiene. Am învățat să-mi cresc copiii, să îi îndrum, să port de grijă casei, să cânt și să desenez, să pictez și să modelez din lut, să dansez și să scriu, să întorc perna pe partea cealaltă ori de câte ori m-am trezit scuturată de coșmaruri în nopțile cu lună plină, să râd cu poftă, să plâng, să oftez, să conduc și să urmez, să întind mâna la nevoie, să ajut, să aștept și iar să aștept, să bucătăresc, să tricotez, să cos la mașină și să brodez, să croșetez, să fac dulcețuri și zacuscă, să fac cea […]
7 august 2015

Ia-mă-n Bagaje

Împachetezi, verifici biletele și pașaportul, taci. Pleci, așadar, Acolo, ferice de tine. Ia-mă în bagaje și du-mă, în doamne iartă-mă,  acolo unde adesea miroase a pipi de câine pe stradă, acolo unde nu vezi soarele până spre ora 10 dimineața, de-atâta vegetație crescută între blocurile tărcate de izolații de cârpaci, cu aparate de aer condiționat de șapte feluri agățate la ferestre și balcoane închise după ureche, blocuri cândva frumoase. Du-mă pe asfaltul încălecat, spart, ciobit, rânjit, gol, lipsă, în paișpe culori peticite prin ani.  Photo courtesy of Sorin N- August, Romania Du-mă-n biserica Precista, să iau o gură de răcoare umbroasă, printre stivele de cranii din temnița ce miroase a șobolan, du-mă-n valea orașului, cea inundată ori de câte ori Dunărea-și schimbă albia de primăvară, acolo unde casele poartă brâie de vopsea scorojită iar ferestrele n-au fost vopsite de-un veac, unde latr-un câine la roata bicicletei, unde atârnă de ghidon […]