3 septembrie 2015

De Ce Te Îngrași La Emigrare

Până apele se lipezesc peste mări, iar repatrierea poate fi din nou confortabil dezbătută, haideți să aflăm de ce suntem noi un altfel de români. Fiindcă suntem altfel. Aș fi vrut ca, în urmă cu peste 17 ani când am venit în Canada, cineva să îmi fi pus acest material la dispoziție. Pentru că cele de mai jos se referă la schimbările generate de șocul cultural, în special în primii ani ai imigrației. Trăim între două lumi: cea de aici, Canada (sau orice altă țară care ne-a primit ca rezidenți) și România de care, ciudat, nu-i așa, ne apucă dorul de sărbători (la Crăciun, mai ales) ori când începe sezonul estival. Aflăm că familiile se reunesc, prietenii se reunesc acolo, iar noi suntem etc, etc, etc. Și deși și noi ne adunăm, în cercurile noastre de prieteni, probabil lipsa unor repere sociale ne împiedică să percepem imaginea de ansamblu pe […]
7 septembrie 2015

Am Fost Șaisprezece

Toți prietenii ce apar în fotografiile de mai jos au mai mult de 10 ani de când au sosit în Canada. Unii, chiar 20. Și, în ecuația ce definește viața noastră aici, în zona Toronto, un lucru am reușit împreună să-l construim, și anume socializarea periodică, sănătoasă și vivace. Astăzi, 6 septembrie, am petrecut împreună aproape zece ore. Anca, Nelu, Mariana, Daciana, Paul, Mircea, Iuliana, Dorin, Mihaela, Dorina, Marius, Gabriela , Sorin, Radu, Dragoș și cu mine. Am fost șaisprezece, cum ziceam. Cum petrec șaisprezece oameni vreme de atâtea ore: vorbind, schimbând idei, știri, gânduri, planuri, poante cât cuprinde, succese, schimbări în viitorul apropiat, doctori de familie (am înțeles că reputatul Manicatide din GTA iese la pensie iar de găsit doctor de familie român, într-o zonă accesibilă, nu e un lucru ușor. De ce doctor român? Pentru că unii sunt mai confortabili să vorbească cu doctorii români, de aceea. Este […]
9 septembrie 2015

Cu Maestro, Vorbind Viață Legată Cu Ață

Prietenii, în diaspora îți devin apropiați ca rudele, dacă nu și mai mult.  Ei sunt contemporani ție și felului cum îți desenezi tu, viața. Ei sunt cei cărora li te confesezi, ei sunt cei care ți se confesează, pe ei îi ajuți, ei te ajută. Este o stranie, puternică, neîntrebată legătură între noi, cei ce trăim în afara țării. Suntem solidari organic, nechestionat.   Am ales să public (cu consimțământul interlocutorului meu- n.a.) o discuție grea ca o spovedanie, curată ca un botez, adâncă precum Atlanticul.  Interlocutorul meu a fost și încă este pentru mine, de prin 2009 (când farul călăuzitor al familiei mele de atunci a dezertat de la tot ce însemna atribuții de familie, s-a spălat pe mâni de funcția de tată  și a dispărut în România. Un act ce a generat cumplite transformări, cu mine și copiii rămași în Canada-n.a.) și până acum mentorul, mantinelele, porția de […]
11 septembrie 2015

Job nou, mașină nouă

Eu, adică. Eu sunt o altfel de româncă. N-am mai scris fiindcă a fost până peste cap de ocupată. După ce mama a plecat, la mijlocul lui august, am început căutatul de job, că numai ce-l pierdusem pe celălalt. S-a dus compania în jos, a fost cumpărată de altă companie, de-astea. Am aplicat c-o forță de care numai la momente de răscruce sunt în stare. Taifun am fost. Am ras GTA, literalmente, de la Est la Vest, am fost la interviuri, am dat teste care au durat ore, am avut multiple interviuri cu mai multe companii, în aceeași zi. Trei săptămâni am fost cu adevărat în piața de muncă. Ieri am primit două oferte. Am ales-o pe cea mai aproape de casă și la bani ceva mai mulți. Am printat o palmă de foi, am semnat, am returnat. Pentru prima oară, în cariera mea canadiană, am realizat faptul că experiența […]