18 septembrie 2015

Trei rotații complete și-o Lună plină (o scrisoare anume pentru patru cititori din preajmă)

M-am gândit, m-am răzgândit ,dacă să vă scriu sau nu, și iată că vă scriu Vouă, după trei zile, trei rotații complete ale pământului în jurul axei, timp și spațiu destul cât să se cearnă și discearnă niște gânduri. Le-am tot sucit și răsucit, dacă să le pun în ordine, pe vorbe, sau nu.   Ție-ți spun, cu tine vorbesc (și ai venit primul în minte). Ți-aș spune că nu-s distanțe care să doboare gândurile. Aș fi preferat să te fi lăsat ca pe un scaun vechi, la rigolă, să te ignor, să te fi pălmuit atunci în seara ultimă, târzie, de mai, printre bagaje, să te fi urât dac-aș fi putut. Reflex, security blanket sau nu,  păstrez încă cele câteva scrisori împrăștiate între ani și anotimpuri și știu că nu ne-am întâlnit întîmplător, nici atunci la început și nici apoi, în cele câteva rânduri în care mă-ntrebai insistent dacă […]
18 septembrie 2015

Iubirile Absolvente

Am lăsat intenționat să treacă ziua inimioarelor ca să pot pune pe pagină iubirile, pojarurile și pasiunile trecute, toate pasagere prin bucla timpului care-mi marchează și mie trecerea prin lume. Iubirilor mele, cum au fost ele, le-am dat doar firmituri de timp de scris ori metafore prea-ncârligate al căror sens îl pricepeam eu și, probabil, pisica Ciorăpel. Cine-ar fi-ndurat alăturările de vorbe- stilet, șoptite printre perdelele de brocart ale balului mascat de ochelarii de soare?   Iubirile mele, și aici vorbesc cam ca diriginta clasei, cu toatele și-au dat silința. Da, pot spune că toate au depus eforturi. Au înălțat capul, dintre avioanele de hârtie meșterite pe sub bănci, atunci când lecția li s-a părut interesantă. Au ridicat două degete să se afirme, unele au dat chiar răspunsuri geniale, iar una a ajuns la faza pe țară în concursurile de creativitate. A fost o clasă de copii inteligenți și puturoși, […]
18 septembrie 2015

Sequel la Iubirile Absolvente- Klauși de-un sezon

Asta-i un text de bine sau de rău? Mi-au venit întrebările, inclusiv la telefon, imediat după publicarea lui. Am recitit Iubirile Absolvente și, gândind ca o româncă dar trăind aproape două decenii pe-afară, recunosc, textul e suav pudrat cu apropos-uri și e soft ca un obrăjor de copil, iar la o singură citire e cel puțin ciudat. Ce-am avut și cu cine am avut?   Ei bine, în esență e cam așa: recapitulându-i pe cavalerii mei însoțitori prin vremuri, am realizat că toți s-au pierdut, invariabil, în mediocritate dacă nu și mai rău, prin depresii. Nu cât au fost cu mine, ci după mine, mai exact. Epoca post-Magda i-a marcat într-așa hal, încât niciunul n-a mai căzut în picioare. Departe chiar de cota la care erau înainte de mine.    Mai clar, cred eu că am aprins flacăra vetrelor lor, i-am stimulat, i-am enervat destul, înfuriat, urcat pe pereți, energizat, […]
18 septembrie 2015

După mine, potopul

Bărbații mei, câți or fi fost și nefost de când mi-e legat de soartă să-mi tot caut jumătatea, toți și-au terminat bateriile. Până la ultimul de pe listă. Rând pe rând, pe toți am reușit, ciudat bilanț, să-i pierd pe drum. Unii, grav de tot, și-au pierdut mințile, direcția în viață, scopul, respirația propriei  lumi. Celor mai importanți bărbați din viața mea, cărora chiar le-am purtat numele pentru ani buni, le-au fugit nisipurile de sub picioare.  Ei trăiesc, e drept, dar au rămas umbrele lor mergătoare.  Invariabil, toboganul li s-a arătat după ce-au plecat în pas voinicesc, de bună  voie și mânați de himere devenite obsesii, de lângă mine. Nu mi-e ușor să înțeleg cum un om care decide să facă saltul dintr-o viață într-alta să-și piardă firea, oxigenul și direcția la asemenea cote. Nu o dată, ci în câteva rânduri am asistat la împachetări înfrigurate și luat calea codrului, […]