27 octombrie 2015

Despre firea lucrurilor

Se estompează criteriile valorice după care am crescut, vocile virtualului sparg asfaltul social și-mi cutremură principiile, unele bătrâne ca mine, altele vechi de milenii. Un amestec ciudat de delăsare, promiscuitate și strictețe în jur, din care cu greu regăsesc cărarea știută, singura care m-a scos la liman într-atâtea și atâtea rânduri. Reperele morale miros a plastilină, dau mâna cu oameni cu palmele transpirate, tăcerile devin răspunsuri, pacea însăși vorbește prin somn, mă fac mică, închid ochii și aștept să treacă. Și nu trece. Vorbesc astăzi despre mâine, în verbe la timpul trecut și mă iau de gânduri. Mă intimidează raioanele de electronice unde niște cutii lucioase, cu ceva scris pe ele și ceva desenat, de regulă paralelipipedic, poartă prețuri diferite. Toate sunt ușoare, toate poartă niște chestii antifurt. Cumperi o cutie cu ceva mic în ea, de regulă ceva negru și dreptunghiular și dai o căruță de bani. Asta nu-nțeleg. […]
27 octombrie 2015

Cu drag, celor patru Balanțe

Ploua infernal și noi veneam, pe rând pe rând, în umbra serii, acasă la Daciana și Mircea, ochind locuri de parcare mai aproape, fiindcă era sâmbătă și strada, normal, era cam plină. Iar de plouat, ploua. Iar acasă la Daciana și Mircea ne-am oprit în basement. Basement finisat la mare artă, felicitări! Sinteza serii Balanțelor aparține, s-o recunosc, lui Gabi, cea care a scris tare frumos pe facebook. Textul ei, singur, face cât toată postarea: Avem vreo patru balanțe în grupul nostru și sâmbătă am reușit în sfârșit să ne adunăm și să-i sărbătorim. Ei cu torturile și cu suflările, iar noi restul cu gustările! Și berile! Și la urmă un pic de Karaoke! Cu de-alea, de când eram noi tineri! Noroc că locația avea izolare fonică, altfel cred că vecinii chemau poliția pe motiv de animal cruelty (în traducere – pisici în agonie)! Oricum, faină zi! Mulțumim gazdelor, dar […]
31 octombrie 2015

În Colectiv

De trei zile mi-s degetele grele, a scris și a descărcat tolba cu povești. Una dintre povești ar fi fost despre Black Creek Pioneer Village, locul din Toronto unde te-ntorci în urmă cu un secol și jumătate și unde regăsești unelte, obiecte, obiceiuri și meșteșuguri prinse, văzute, cunoscute încă dinainte de a pleca din țară. E un loc de odihnă, de cunoaștere, de recunoaștere. Ar mai fi fost povestea canionului ce se surpă, tot mai lat, tot mai adânc, între membrii unei familii, familie furată de magia virtualului, a vanităților de neînțeles și în care comunicarea se rezumă la mesaje pasagere, unele din complezență. Să mai fi fost, zic, povestea vindecării de-o iubire ca un stilet, iubire niciodată împărtășită pe de-a-ntregul și care mi-a răsucit și bifurcat calea, vreme fără de ceas aș zice, fiindcă încă habar n-am când a început. Și cum se duce-ncet, cu forța, cu forța și […]
3 noiembrie 2015

Ține Minte, Sfârșitul Nu-i Aici

Pasărea Colibri și nu numai, un strop de muzică după zilele de plumb… https://www.youtube.com/watch?v=MTK8P9-P2AI