14 decembrie 2014

Șefu’, dăm o fugă și la Bușteni?

Lăsate în urmă, meleagurile Țării lui Papură Vodă furau ochii și inflamau imaginația cu peisajele scăldate în soare, zece luni pe an, cu cărăruile munților pietruite meșteșugit, cu munții înșiși care purtau nume și se-mpodobeau cu legende nemaiîntâlnite. Ce mall-uri, ce modă, ce celulare, ce mașini și mai ales ce fițe respira de la distanță Țara cu pricina! Frumoasă țară, concluziona adesea, oftând, Făt-Frumos. Păcat că…, sintetiza el, invariabil. Nu înțelegea resorturile care creionau mirajul. Să fi fost tradițiile? Să fi fost pur și simplu gena formidabilă a milenarului popor păpurean? Că mult-prea-viteji, inspirați și mai ales întelepți păreau a fi Sfatul Bătrânilor Parlamentari ori asistentele TV care dăruiau nurii cu generozitate fiecărui telespectator, din țară ori diaspora, fără osebire. Magia Țarii lui Papură trebuia să treacă testul adevărului în câteva zile. Cosâinzeana împacheta de zor în limita a 22 kg de persoană, cum cereau normele aeriene. Împacheta, câintărea, despacheta, […]
14 decembrie 2014

Țara lui Papură Vodă

Personajele foiletonului: Făt-Frumos- cap de familie; Cosânzeana- consoarta de aceeași sorginte și valori, păstrătoarea tradițiilor aduse în bagaje tocmai din Țara lui Papură Vodă, de unde veneau eroii noștri; Prâslea- copilul de vârstă incertă, care vorbește cu un accent imposibil limba strămoșească; Pxlete- cotoiul familiei și singurul canadian get-beget; Tanța- mașina antică dar trainică din bătătură; ficusul Vasile, vreo doua violete de Parma preocupate să înflorească și alte acareturi care vor apărea pe parcurs. Scenariul: acasă, unde-i cel mai ieftin. În liniștea dupa-amiezii de duminică, Cosânzeana își făcea unghiile cu ojă. Alături, Făt-Frumos citea, aleator, net-ul și mai răspundea cu tâlc pe forumul emigrației, convins că a făcut pasul cel mai bun în viață, iar acum filosofa, că oricum n-avea altceva mai bun de făcut. Prâslea socializa pe Facebook din zori și tot acolo avea să-l prindă asfințitul. Personaj popular, cu peste o mie de prieteni online și nici unul […]
14 decembrie 2014

ProDiaspora are, astăzi, valoarea Europei Libere de altădată

Hai să nu facem noi infarct după infarct, la auzul veștilor că unul dintr-o sută de români are o armă în casă, că două milioane sunt potențiali purtători de virusul hepatitei sau că plajele românești s-au îngustat la jumătate. E cam mult. Poporul român e așa de ocupat cu el însuși, încât abia dacă are vreme să mai ridice ochii deasupra gardului, la milioanele de perechi de ochi care îl urmăresc, on line, de pe toate meridianele. Mă refer la diaspora noastră, cea care după unele calcule ar atinge deja vreo zece milioane, dintre care vreo patru milioane sunt români emigrați la prima generație, ca tine și ca mine.  Patru milioane de români care, mai în glumă mai în serios își pun problema, razant, cam cum să repare țara aia. Nu c-ar fi vreo chestie,dar pe noi nu ne întreabă nimeni. Nu c-ar fi vreo chestie.  Ecaterina Cîmpean din România […]
15 decembrie 2014

Iarna, auzindu-i pintenii cizmelor cazace scrâșnind pe pietrele Muskokăi

Ultimul stop înaintea marii zăpezi, ultimele pregătiri: casele încheindu-se la nasturi și trăgându-și căciulile peste urechi, copacii punându-și fulare și mănuși, frunzele dând înfrigurate telegrame suratelor de la sud, vânt, vânt. Vânt.  Vreau să uit Crivățul cu care am crescut la malul Dunării. Sălbatic vânt împânzind o salbatică stepă, Crivățul, înzecit mai rău decat văntul dispre Nord al țării ăsteia lată, lălâie și caldă la suflet ca o pâine scoasă din cuptor. De la nord, tăvălugi de nori groși, grași și denși, gri ca o fabrică abandonată, se îndeamnă către oraș. Așteptăm, cu ochii mari și o cană de ceai fierbinte, să ne loveasca viscolul. Mai contează dacă este azi sau mâine? Iarna nu mai are nevoie de introducere, copacii i se apleacă deja până la pământ, iarna e aici. În fiecare iarnă adunăm, cu grijă, pătura în jurul picioarelor, pe fotoliu și bem ceai de iasomie, privind la curtea […]