31 decembrie 2015

Ai grijă de numele meu, ai grijă de numărul meu de telefon

Simt când vii aici și mă citești. Simt. Este aburul cald al ceștii de cafea, este perdeaua ce flutură-ntr-un fel anume, este tic-tac-ul ceasului, sunt umbrele de pe ecran ce-mi anunță c-ai venit. Simt când mângâi ecranul cu privirea și-ncerci în minte a-mi prinde zâmbetul în colivie, atât de simplu în fond. Simt preumblarea-ți printre scriiturile, când nătânge, când de leșin, cam ca valurile năuce ale vieții. Simt că vii de șase ori pe zi și-ai veni de-un milion de ori, dacă viața ți-ar deschide o cărare. Și o fereastră. Am emoții când îți scriu și mă-nțelegi, știu. La Mulți Ani, fericire, sănătate și curaj în anul care vine. Ai grijă de numele meu, ai grijă de numărul meu de telefon. Ține-le acolo, la îndemână și, pentru dumnezeu, promite-mi că n-ai să-mbătrânești și Tu, cu Tinele tău cu tot, mai-naintea mea. Ca toți dinaintea ta.  
1 ianuarie 2016

Revelionul 2016- Recalibrarea

2015 a fost un an greu de urnit din loc, pentru mine. 2015 a fost brăzdat de momente euforice alternate cu altele de cinism, de realitate albă, mută ori oarbă. Ușile deschise dădeau, când într-un zid, când într-un hău, prin ferestre am văzut Raiul, Iadul, calendarul, ceasul, uneori cerul, adesea oamenii. Și, după un an de carnaval ciudat, a urmat Crăciunul cu cea mai curată, sinceră și veselă descărcare de energie comună din câte pot să existe. Îl știți, l-ați văzut deja. Apoi ceasul, tic-tac-tic-tac, urcând anevoie orele către sfârșitul de an. Grele sunt zilele între Crăciun și Anul Nou. Ele întotdeauna au o densitate greu de suportat, sunt pline de de-alde ce-a fost și ce va fi, de așteptări cețoase alimentate de o lume, tot și tot mai virtuală, cea în care trăim. Și eu, și tu, și ea, și el, noi toți, tot mai mult. Un Revelion excepțional […]
2 ianuarie 2016

Recalibrarea (II)- Privește-te în oglindă (Lucian Ciuchiță)

Recalibrarea: reașezarea pe baze curate, spălate de convenții depășite devine dezideratul la ordinea zilei în 2016. Un minunat text transmis de Lucian Ciuchiță (talentat jurnalist și scriitor din București), o expresie a recalibrării de pe cealaltă parte a Atlanticului, de acolo de unde viața, așa cum am crescut-o noi, are rost. Cu un răspuns frumos, obiectiv, la final, semnat de Alex Lefter (Toronto). Eu vă mulțumesc amândurora pentru momentele de gândire abstractă, oferite cu atâta generozitate 🙂 Prietenei mele Magdalena, cu deosebit respect şi urări de “recalibrare” a gândurilor în acest an…Îţi trimit un eseu filozofic care face legătura între noi, cei de aici şi cei de acolo…Rămânem aceeaşi căutători de sens şi speranţă… Priveşte-te în oglindă! Stau meditativ printre gânduri şi mă întreb, oare ce ar fi fost dacă?.. Dacă te-ai fi născut în America, spre exemplu, ce s-ar fi întâmplat cu tine? Răspunsul nu poate fi simplu, el trebuie să cuprindă […]
3 ianuarie 2016

Răspunsuri la scrisori- Destin, Curaj, Determinare și Iubire

Mi-au sosit două scrisori mai grele decât Pământul. Sunt scrisori de Destin și Curaj, de Determinare și Iubire. Și m-au prins în corzi. Sunt fundamental de sincere, sunt presărate cu un pic din fiecare dintre noi. Alexandru se repatriază în Februarie Bună Magdalena şi La Mulţi Ani! Poate că de data asta anul nou o să aducă schimbările pe care ni le dorim. Mai ai planuri de repatriere? Nu ştiu dacă mai ştii şi alţii la fel. Eu plec în februarie. Sunt încă în Toronto până în februarie. Am două propuneri pentru tine: 1) am ceva cărţi, casete, CD-uri româneşti şi m-aş bucura să ajungă la alţi români aici. 2) vreau să aduc şi alţi români din Canada, înapoi, acasă. E o sarcina grea, pentru că majoritatea sunt ‘integraţi’ aici şi nu vor să mai audă, decât de rău, eventual, de România. Poate putem să organizăm ceva împreună (prezentări de […]