6 ianuarie 2016

Povești Din Nord- Șoimul arctic, fotografiat la Windsor (Ontario)

M-apucă, așa, nedefinit și ciclic, un drag de nordul Canadei. Vine periodic, cum ziceam. Și tot periodic vreau să aflu despre oamenii ținuturilor albe de parcă mi-ar fi rude, ale căror număr de telefon s-a pierdut la mutare. Nu știu de unde vine dragul de Nord, cert este că miroase a zăpadă afară, așa că n-am mai putut și-am luat Nordul la răsfoit. Un brad pentru capra mea… Un fermier din Newfoundland ne roagă să n-aruncăm brazii de Crăciun și mai degrabă să-i dăm caprelor lui, mari amatoare de cetină despodobită. Melvin Rideout, proprietar al fermei Birch Rhyne din Cormack, NL, susține că bradul conține multă vitamina C  și că cele patru capre ale lui, plus iedul pe nume Hercule, ar mânca fiecare câte un brad pe zi, crenguță cu crenguță. Melvin ar vrea să adune vreo 30 de brazi de Crăciun și este dispus să îi ridice de la proprietarii din zonă, […]
19 ianuarie 2016

Porțelan, folosit de patru ori pe an

Am internet și, paradoxal, mă simt ca un vraf de farfurii sparte, pe dinăuntru. Am deschis canalele virtuale, pe toate deodată. Timp de două ore, cu o forță de taifun, am absorbit știutele și neștiutele: ziarul Toronto Star vinde locația din Vaughan, un teren uriaș care probabil valorează enorm. Câteva sute de angajați vor fi puși pe liber, ziarul se imprimă undeva aiurea, la o altă tipografie, totul pentru ca să scadă costurile și să țină ziarul în viață. Ziarul, ca toate ziarele pe hârtie, are tirajul redus drastic. Magazinele de second-hand GoodWill s-au închis, astăzi, spuneau la radio. Alte sute de oameni, pe drumuri. Multe sute de oameni pe drumuri, într-o economie care se zbate cu greu să miște sistemul anchilozat sub greutatea teancurilor de bani peste bani, peste bani din țara de bani în care trăiesc. Benzina, azi, 89 de cenți/l, nu mai țin minte de când n-am […]
22 ianuarie 2016

Derbedeu, semizeu ori Dumnezeu, în drumul meu

Iubirile, ca și oamenii, se nasc dintr-una-ntr-alta. Una dă s-apună, trăgând după ea sania încărcată cu vorbe dulci și clipiri pe sub pleoape, cu îmbrățișări și mesaje-scrisori, plecând departe-n treaba ei, în patru zări. Alta, mai că se ițește rușinoasă pe după ceața gândurilor și-și face loc cu zâmbete- în  loc de povețe, cu voce caldă- în loc de timbru senzual, cu cuvintele decente, așa, cam cu fusta până la genunchi și-și așteaptă cuviincioasă, rândul ei. N-am înțeles niciodată de ce, cu iubirea, trebuie să vină, neapărat și noaptea-ncinsă în așternut. Asta m-a dat întotdeauna înapoi de la a săvârși iubiri aproape coapte. Mi-e frică de lumina dimineții de după. Mi-e frică de privirea celuilalt, oricare-ar fi el, derbedeu, semizeu ori dumnezeu, în dimineața de după și atunci prefer să nu-i dau prilejul a se-arăta. Niciodată n-am făcut pace cu dimineața de după. Pentru mine dimineața de după are gust […]
24 ianuarie 2016

Hyperion : “Linia magică dintre Pământ şi Cer”

Iubirile mari, adesea, fac pui. Primul lor pui este, în genere, genial, labil și anxios. Al doilea crește întotdeauna mediocru dar cu principii sănătoase, late ca o talpă cu platfus. Al treilea este visător și, uneori ajunge poet. Un cititor român din Canada a cunoscut Poetul. I-a dat roată, l-a înspicat și despicat iar apoi l-a descris, mai frumos cum nu se poate. Contactul cu Poetul i-a însemnat energia transmisă, ca un torent, într-un singur sens. Iar scrisul de mai jos poartă filigranul gândurilor- fulgere în fața Divinului pogorât printre muritori. Mulțumesc Hyperion. Te mai aștept cu scriituri de Foaie. ** Îl găseşti meditând pe malul unui lac, pe o bancă într-un parc, pe balconul unei cabane de munte sau iarna, la gura sobei, cu ochii ţintiţi către flăcările jucăuşe ale lemnelor ce trosnesc. Sunt ei, visătorii, deschizătorii de drumuri, clarvăzătorii. Oare cine poate intui ce visează un poet? Ce gânduri întortochează neuronii acestuia? Ce “face şi desface” se […]