16 decembrie 2014

Textele dintre Inimă și Minte- Sunt dată

Iar am să dorm puțin la noapte, iar o sa tai felii de lună. Am să-ți pun tocul pantofului pe vorbe și-am să-ți înșir trandafiri sălbatici, de la ușă pân’ către Nicăieri. Respiră. Și zi-mi cum de poți. Când ai sărutat, ultima oară, piatra unui inel încărcat de secrete ? Nu-i târziu, și nici devreme fiindcă n-a trecut niciun timp care să te tragă de mânecă. Mai demult am crezut că-s singura care a ales viața pe cărări în trepte și acum înțeleg cât de mulți suntem, în fapt.   Vezi tu, eu, tu, noi suntem altfel. Și știm asta. Nu suntem ca cei de-aici, n-am crescut precum copiii noștri, aici. Nu mai semănăm cu prietenii lăsați acasă. Noi suntem altă specie. Eu am întors vorbele în jurul lor, circa o viață și-ncă șapte înainte. Așadar, nu mă crede. Fiindca-s dată. Sunt dată Scrisului. Tragic și fantastic deopotrivă, știu. Aș așterne fața […]
16 decembrie 2014

“Să aibă și săracii câte ceva…”

Citesc Însemnările Unui Amator De Artă, eseuri semnate de Krikor Zambaccian (1889-1962), renumit colecționar de artă din perioada interbelică, bun prieten cu marii artiști ai vremii (Pallady, Luchian, Tătărăscu, Ciucurencu, Petrașcu, etc.) și care, în 1947 a donat (un fel de-a spune, a fost forma elegantă de a vorbi despre o confiscare grosolană, petrecută în anii timpurii ai tranziției către comunism-n.a.) o impresionantă colecție de tablouri și obiecte de artă, statului român, cu condiția ca obiectele să rămână în clădirea proprietate a colecționarului, iar imobilul să fie transformat într-un muzeu. Este actualul Muzeu de Artă Zambaccian. Aflu din volumul tipărit în 1957 câteva dintre obiceiurile boeme, altele mai puțin boeme, năravurile, ticurile verbale ori tabieturile artiștilor plastici români, cei mai mulți cu studii solide de artă în Franța ori Italia. Și cine ar fi în măsură să judece un artist, în fond? Zambaccian povestește despre cum se tranzacționau tablourile, cât valorau […]
18 decembrie 2014

Aici, Acum- Un tablou năucitor, semnat Lehte

  Tabloul acesta este o pictură în ulei, datată 25 iunie 1966, semnată Lehte și cam atât este tot ce știu despre el. E mare, e uriaș, cam 1,50X 1,10 m. N-am văzut vreo fotografie pe net a vreunei picturi semnată de același autor. A fost cumpărat de ocazie, de la cineva care vindea doar rama, în ideea că fiind din lemn sculptat, ar avea careva nevoie. Prețul: 30 de dolari. Nu glumesc, 30 de dolari. Vreo trei săptămâni a stat în garaj, să-i iasă mirosul (mirosea a vechi, a fost ținut prin vreo magazie, gândesc). Și m-am apucat de restaurat.  Restaurarea a constat în spălarea, centimetru cu centimetru, cu soluții curățitoare, până am văzut ce culori erau la origine…a durat două zile pline, de weekend. Acolo undea avut culoarea ciobită (rama sau pictura) am restaurat cu culoare, probabil vreo 3 centimetri pătrați, cu totul. A luat mult, că n-am avut curaj, să nu-l stric […]
18 decembrie 2014

Am intrat în linie dreaptă

Am intrat în linie dreaptă. Mă așteaptă o intervenție chirurgicală destul de complicată (hip replacement-înlocuire de cap femural), exact la începutul lui ianuarie 2015. Este un defect din naștere pe care a venit vremea să îl corectez, întrucât am deja dureri insuportabile. De ce spun că am intrat în linie dreaptă: azi am primit brățara (cu numele, data nașterii, contact, bar code, etc) și am terminat analizele preliminare operației.  Am cunoscut chirurgul, anestezistul, chirurgul-mâna a doua, două asistente medicale care vor participa la operație, mi-au luat sânge, mi-au făcut radiografii. Medicul de familie m-a consultat separat și e permanent la curent cu etapele pregătitoare la care mă aflu. Iar inainte mi se aștern două petreceri pe cinste, pe 26 și pe 31 decembrie, ocazie cu care ne-adunăm aici, acasă, pentru 80’s parties, fiindcă asta va fi tema anul ăsta. Două petreceri și o intervenție chirurgicală, în următoarele trei săptămâni. I […]