6 aprilie 2016

Haideți, c-avem treabă cu toții

Doamne Ajută s-avem putere și să urnim câteva lucruri din loc pentru noi toți cei ce trăim în diaspora. Mai mult, să avem sufletele împlinite că facem ce trebuie să facem. Acum, cât putem. Mergeți așadar pe Facebook, aici: https://www.facebook.com/groups/2089150614642400/?fref=nf și semnați ca membri în grupul Centrul Român. Este un început. Multe, urmează. *** Centrul Român din Canada este o platformă civică dinamică. Inițiat la Toronto, în Aprilie 2016, Centrul Român îi încurajează pe toți românii precum și asociațiile românești deja constituite, să se înscrie și să participe cu inițiative concrete, si obiective bine definite. Platforma Centrului Român este a noastră, a tuturor. O comunitate mare, cu multe de făcut pentru ai noștri. Putem realiza lucruri minunate, împreună. Noi am pornit. Veniți si voi.
12 aprilie 2016

Ultimul bărbat de pe planetă

Ești ultimul bărbat rămas pe planetă. Ultimul. Îmi vine să-ți fac un muzeu, să-ți pun lanțuri îmbrăcate-n catifea de jur împrejur, pe stâlpi, să treacă alaiurile și să te vadă. Plătesc și eu bilet de intrare, pun mâinile în șolduri, mă holbez la tine și tac. Și nu-nțeleg mai nimic. Când te uiți la mine simt fix vânătorul din spatele irisurilor albastre, ținându-și respirația, cu ochii pe țintă.  Mi-ai strivit, suflând o scamă de pe umăr, toate numerele de telefon din memoria bietului celular. Ai ucis și ultimul nume de nefericit băiat ce s-ar fi încumetat să mi se fi arătat, fie și la un sfat. Pauzele dintre vorbele tale au traiectoria săgeții lansate cu instinctul- arc. Pe ecranul telefonului meu apare azi, obsesiv, mesajul anunțând ziua de naștere a lui Cristi, un băiat ce-a murit acum câțiva ani și mie mi se face rău, chiar nu mai pot privi […]
17 aprilie 2016

Prima zi de după Săptămâna Patimilor

Poveștile mele plutesc în semi-trezie, între visul-vis și visul-viață. Ating neverosimilul, în flacăra molcomă a veiozei. Sunt infinit de sincere, atunci când vocile devin șoapte, sunt sublime în puritatea lor, când ușile sunt ferecate. Se țes mărunt. Anii de nesfârșite compromisuri își freacă mâinile, neputincioși. Niciun duș nu spală self-abandonment-ul, nicio vitamină nu le mai garantează zâmbetul. Sunt apoi acele povești cețoase și grele ce vin spre mine, încât odată lipite, ca să scap trebuie să-mi spăl mintea și gândurile cu mult săpun, ca un chirurg înainte de o peritonită neglijată. Îți spun de câți ani fumez, îmi spui de câți ani te-ai lăsat de fumat. Gândesc: mare păcat. Vii cu artileria grea, câți ani ai petrecut în Canada și mai ales ce amintiri frumoase și spumoase ai de aici. La Aici, ridici din umeri. Urmează tăcerea, eu scotocesc după amintiri dintr-alea de neuitat, iar gândul mi se duce, invariabil, tot […]
20 aprilie 2016

Unfinished business

Ești rezultatul covârșitor al acțiunilor tale. Și ești la un punct în viață în care unele lucruri și fapte s-au aliniat cam cum ai visat, altele au luat-o pe arătură, altele s-au topit din fașă iar altele încă dorm în coconul nenăscutelor dorințe. Ești exact în punctul la care gândurile tale te-au adus. Fiindcă ele s-au ițit, s-au copt și te-au purtat pe drumuri anume: ai fost la o școală anume, ai semnat pentru un credit pe viață, ai un număr limitat de copii cu cerințe fără număr, ești încă generația sandwitch între ai tăi copii deja furați de globalizare și cei câțiva părinți care te mai țin imaginar, de mâna cealaltă. Dacă ți-a sunat telefonul noaptea, știi, cu spaima înfiptă adânc în creierul mic,  că doar din România poate fi. Și că nu e de bine dacă-ți sună, noaptea. Tu ești încă dator, să spun așa, să-ți duci menirea […]