24 aprilie 2016

Și nu e Harley

Atunci când nu scriu, viață mi se întâmplă. Și atât de multă viață se întâmplă, că-mi alunecă puterile către podele, se topesc și se fac una cu umbra mea. Cel de pe urmă rămas bărbat de pe planetă mi-a dat tricoul lui de somn și plec să dorm pe-un drum pe care n-am mai fost vreodată. Sângele îmi cere pace, sufletul îmi cere ceruri, undeva la mijloc, cu bățul în nisip scriu nume și destine anume și habar n-am unde duce filmul ăsta. N-am avut așa răspântii colorate, de un veac și jumătate. Un bun prieten a murit, pe bune, ușor ducă-se sufletul lui spre ghemul universal de suflete. Un altul oftează-ntre furcile iubirii interzise și ale celei- ofrandă. Și-ar fugi de amândouă, s-ar ascunde cu capul în apa sărată a Sudului, să uite, să fie uitat. Într-un colt de mânăstire, de doi ani de zile o altă iubire își […]
2 mai 2016

Rocada mare- Pașapoarte pentru noi prieteni

Când oameni noi îți tangentează viața, un amestec de curiozitate, de aventură, de prudență și de inedit intră în malaxorul gândurilor și se învârte, se învârte necontenit până ce momentul cunoașterii se consumă. Cu atât mai mult cu cât oamenii noi urmează să tangenteze și viețile celor aproape ție, ale grupului, ale familiei mari adică. Așa s-a întâmplat în ajunul Paștelui, la fine de aprilie, la mine acasă, acolo unde dinamica grupului s-a schimbat, s-a refrișat sănătos, rapid, vesel și tare, tare familial. Șase noi adiții, dintr-o lovitură. Proporția a fost mare, aventuroasă chiar și riscul-relativ calculat, pe măsură. Două familii minunate, oameni buni, frumoși, firești și extrem de interesanți s-au alăturat echipei: Mihaela și Dragoș, Florentina și Cristian. Dacă recapitulăm, prezența a fost numeroasă: Julia, Diana, Călin, Rodica, Lulu, Florentina, Cristi, Daciana, Mircea, Gabi, Sorin, Mariana, Paul, Dorin, Iuliana, Nicu, Mihaela, Dragoș, Andras, cu mine 20, adică. Apoi am avut […]
5 mai 2016

Jayshree- Urme de umbre de oameni

Părinții i-au spus Jayshree, soțul și socrii îi spun Kunta și este o femeie încă tânără, slăbuță și mică, mică așa cam cât o elevă de gimnaziu. Eram afară, la o cafea în soarele asfințitului când am văzut-o de departe venind agale pe trotuar. Nu se grăbea, strada era goală și i-am urmărit mersul unduit, cumva cu genunchii aduși unul dinaintea celuilalt. Un mers oriental, studiat, ca de dansatoare. Când s-a apropiat de casa mea numai ce-o văd că-mi face cu mâna. Am făcut la fel și unde nu m-am trezit cu ea venind, la fel de agale către mine, cu capul ușor într-o parte și zâmbind. Mă cheamă Kunta, a zis și mi-a întins mâna. Știam eu că se-mprietenește lumea ușor cu mine dar în seara asta fetița asta a bătut toate recordurile. Unde nu s-a așezat pe scăunelul celălalt, parcă ostenită de treabă și cu mâna streașină la […]
8 mai 2016

Câine nou, la Lună Nouă

  Primăvara cere flori. Numără zilele până la consacrata răbufnire de verdeață din weekendul Zilei reginei Victoria. Printre picături, o poveste ca o icoană mi s-a așternut, încă semn că noi nu ne-am lăsat poveștile acasă. Se făcea că undeva, cândva, în deceniile de întuneric și de Cenaclu Flacăra, o fată și un băiat, buni prieteni încă din copilărie atât de tare s-au iubit încât n-au băgat de seamă cum teii înfloriseră anunțînd examenele de admitere pe la facultăți. Taman atuncea ea a rămas grea și viitorul ei anunța că s-a topit cam ca o-nghețată căzută pe asfalt, în iulie, la stația de autobuz. El a intrat unde avea de intrat iar familia lui tare s-a mai bucurat. În tăcere, cu spaimă, din urmă cineva cu voce de copil și mers de gheișă mai avea câteva luni până să nască. Cum erau vremurile atunci, studenții la zi frecventau studente la […]