12 mai 2016

Congresul Diasporei Române- Șapte săptămâni, luați în balon

Mi-am promis că n-am să mă amestec în chestiunile politice românești, ori în cele legate de aplicarea legislației în vigoare din România, indiferent ce s-ar întâmpla. Și ca aceste chestiuni să nu apară pe website la Foaie De Drum Lung. Mi-am promis să respect, în măsura răbdării pe care mi-am educat-o în ani de trăit în diasporă, instituțiile statului de unde vin și al cărui cetățean sunt. Și, asemenea mie, sunt convinsă că toți cei din diasporă simt la fel. Este o chestiune de onoare și de principii să acord credit, indiferent de sincopele de pe traseul lor către binele națiunii, unor aleși ai poporului de unde vin. Numai că de data asta statul român este cel care ia peste picior diaspora, mai exact și pe mine, iar asta nu se face. În urmă cu vreo săptămână, pe 5 mai, Ambasada României la Ottawa a publicat materialul legat de condițiile […]
12 mai 2016

Samara- între becuri și stele

Îi auzi tocurile, țac-țac, de la distanță, pe coridorul mochetat absolut de pomană. Tot se aude, cât e el de mochetat, cei din birouri știu când trece ea. Iar ea întotdeauna poartă tocuri. Când pășește, purtând mișcarea în ritmul bătăilor inimii, nu știi la ce să te-aștepți: vine să te-nalțe, clipindu-ți șăgalnic pe sub gene sau să te străpungă c-o-ntrebare. Nu-i reziști, nimeni  nu-i rezistă. Așa i-a fost calea. Dintotdeauna. Nicio bucurie, spune ea. Lumea din juru-i s-a așezat în cercuri concentrice, iar asta dintotdeauna. Inel după inel. Nimeni, aproape. Tace și se întristează, rar, poate niciodată nu i-a fost cineva, aproape. Parfumul, în dâră fină, parc-a fost creat special pentru pielea ei. Își dă părul pe după ureche cu gesturi de copil, vorbește cu înțelepciunea marilor antici, paradoxal ai zice. Iar când tace, abia atunci când tace pământul mai face o rotație. Asta se întâmplă rar. Să tacă, adică. […]
20 mai 2016

Drumul doare

Habar n-am câte coduri sociale oi fi citit ori ascultat, de-a lungul anilor. Multe, oricum. Mă-ntreb dacă nu cumva cer prea mult, acolo, în tăcerea de dincolo de șapte uși ferecate cu șapte lanțuri din sufletul meu. Ziua de azi a avut suplețea unei mașini care parchează cu spatele. A unei chiuvete care refulează și-ți face totuna bucătăria. Ziua de azi a plecat cu tot cu păianjenul ce trăia, acum o clipă, pe oglinda de la baie. Deunăzi,  îmi aliniai rațiunile pentru care te afli aici, acum, iar în mine creștea stolul vrăbiilor gata s-o șteargă pe fereastră, în timp ce încercam să deslușesc din ce direcție bate lumina în ochii tăi. Eu știu că tu nu ești  de aici, din lumea asta și că ai impulsul de a te iscăli pe nori, pe noi, pe soarta altora cu mult mai fragezi. Îți spuneam deunăzi că bucla în timp menită […]
23 mai 2016

Sâmbătă, Gabi, soare, cincisprezece

Și a venit sâmbătă, 21 mai, zi mare-n calendarul ortodox. Zi și mai mare în calendarul de grup, acolo unde Gabi sare de la 28 la 29 de ghiocei în buchețelul vieții și susține că ăștia 29 de anișori se simt mai ales dimineața când dai să te dai jos din pat. Nu chicotiți, las că o să vedeți voi, ăștia mai mici, că e o chestiune de Când și nu de Dacă.  Deci cam așa. Ajungem la Gabi, Sorin și Radu pe-un soare torid, la amiază și ne lățim ca țestoasele la soare, fix în soarele canadian, mare cât taxele și sincer ca indicele TSX. Stăm noi, așa, neprotejați de pătura  de ozon, până ni s-au încins pantalonii pe coapse, am căpătat cu toții bujori în obrăjori iar la un moment dat, după ce Mariana s-adăpostise deja la umbra unui puiet de nu’ș’ce,  din fundul curții, careva a dat tonul: […]