19 iulie 2016

De sâmbătă- în România

Sfânta mea treime adună o parte de viaţă de prin şcoală şi copilărie, o parte de prin familii, faceri de copii şi creşteri de iubiri, amândouă în cuibarul Bărăganului. Iar o a treia parte s-a copt în Canada, la crucea vânturilor fie de Nord, fie de Miazănoapte. Sfânta mea treime se împlineşte acum, zilele acestea şi închinăciune simt a face, la prag de ore de plecarea înapoi. Mă întorc acasă să aprind lumânări mamei, să legăn coliva anului ce s-a petrecut de la plecarea ei, să m-amestec printre baticurile cernite, purtând o fustă neagră şi ţinând mâinile în poală, aşa cum se cuvine. Să am o batistă la îndemână. Să-mi găsesc răspunsul dacă eu mi-am iubit cu adevărat mama, sau doar i-am admirat mândria, ţinuta morală şi dârzenia, atunci, când era în putere. Să-l privesc în ochi pe tatăl meu şi să-l întreb la ce s-au ostenit să m-aducă în […]
25 iulie 2016

România- intensitate, melodicitate, emoție și suspans

Sunt în România de duminică, adică de o zi. Nimic neobișnuit, jumătate dintre noi vor ajunge probabil, fie și pentru câteva zile în România, în vara asta, nimic nrobișnuit, zic. Iar când pleci către România e ca și cum te-ai duce să vorbești cu mama copilului cu care tocmai te-ai încăierat și pe care l-ai umplut de respect, eufemistic vorbind. Și nu știi ce te așteaptă: ori te urechește, ori te-nțelege și -ți dă și mingea lui fie-su. După aproape două decenii, de cum pun piciorul pe aeroportul românesc, las capul în jos și feresc ochii. Parc-aș vrea să nu mă vadă nimeni. Mi-am adus sufletul la cerșit un soi de iertare, pe-o arteră intens circulată. Nu sunt cu mâna întinsă, ci cu sufletul. Am un sentiment ciudat de fugă de-acasă, de abandon, de fiecare dată. Da, explicații am, justificări sunt, exemple- cu miile și totuși știu și recunosc, fuga […]
26 iulie 2016

Romania- Starea de N-ai ce-i face

Ploaia și supărările se țin aproape de pământ, gândesc și mi-e crâncen dor de-o ploaie. Sunt în România într-un cuptor de Bărăgan, lucrător în trei schimburi. Drumul românesc mi se-nșiră lunguieț, precum mai toate satele românești, prelinse ca uleiul în văile râurilor. Văzând din aer forma de șopârlă a unei așezări, poți să pui pariu că tocmai ai dat peste încă o vatră cu suflare ai cărei locuitori sunt înciudați, în devălmășie, unii contra altora. Doar așezările săsești pe care le-am văzut de sus, survolând patria, în drumul meu spre București mai poartă urmele piețelor centrale și semicercurile de străzi plecând radial către periferie, o ierarhie sănătoasă, verificată și străveche ce gratifica doar pe cei mai volnici cu dreptul de-a ședea acolo unde bătea inima obștii. Și cine știe ce spun, va înțelege. Vibrează geamurile turnului din oțel cu ferestre fumurii, în care m-am ascuns. Vorbesc, cercetez, încerc parfumuri. Sticla […]
27 iulie 2016

România- Tata, biker

„Voiam motocicletă. Era pe lista mea. Îmi plăcea pe motocicletă. Am strâns banii, nici ușor dar nici greu. 18,500 de lei costa cea mai tare motocicletă atunci și noi aveam la noi, țin minte, vreo 22,000 cu totul. Planul era să mergem la Brăila s-o cumpărăm. Mai aveam ceva în plus, s-avem și de cheltuială. În anii ’60- ’61 ăștia erau bani dar eu și cu Neluța (maică-mea- n.a.) lucram în Deltă, la o Stațiune de Cercetare Stuficolă și Piscicolă, în pustietate. Și aveam spor de deltă. Câștigam bani buni, mulți bani și nici n-aveam pe ce-i cheltui, că nu era nimic acolo. Aveam vreo 25 de ani, maică-ta vreo 21, tu nu erai încă (adică eu- n.a.). Luăm noi o geantă de bani cu noi și hai la Brăila să-mi iau motocicletă. Voiam o Java350 Ogar, cea mai bună care se găsea pe piața românească, atunci. Luăm vaporul de […]