30 iulie 2016

România- Fapte mari, în gânduri mari

Deși se prezintă ca o țară plină de oameni suferinzi, România nu e nicidecum așa. Călcâie crăpate, probleme cu bila și cu ficatul, stomac disfuncțional, balonări, constipație, mâncărimi, usturimi, dureri de șale, depresie, obezitate, anxietate, diaree, vertijuri, colon leneș, sinuzită și osteoporoză, toate sunt din belșug promoționate în reclame scurte și dese la medicamente. La radio și la TV. Și pe panouri publicitare. Peste tot, adică. Ei sunt oameni aparent sănătoși și totuși iau medicamente cu pumnul. Cred că se ocupă să-și mențină o stare perfectă de sănătate. Nu înțeleg cum vine, dar poate nu mă pricep eu. Decum descaleci în România, sufleci mânecile. Poveștile se leagă cu iuțeala fulgerului, la tot pasul. Aici îți iese unul în față, îți taie calea și-ți scuipi în sân, ai scăpat și de data asta, cum să nu te bucuri? Mai încolo, unul o ia pe linia de tramvai, pe o platformă, așa, și […]
2 august 2016

România- Licurici la scara blocului

Mereu surprinzătoare, năucitoare în dinamica ei, România face loc turismului, celui care mai are energie după sarabanda de întâlniri încărcate cu mâncăruri, pe la rude (Dorica și Jenel, ați făcut cel mai minunat miel la cuptor, mulțam! Vivi, excelent vinul de cramă), agape cu cunoscuți, dialoguri cu necunoscuți, drumuri peste zi- încrucișate și fără vreun plan și mai ales după adaptarea la fusul orar corespunzător. Recomand cu toată puterea, celor din North America, când mergeți în România luați-vă și câteva zile doar așa, pentru voi, la un hotel în localitățile pe unde alegeți să treceți. N-o să regretați. În câteva ore intrați în pielea turistului. O combinație de drum acasă cu vacanță, în esență. Iar amintirile și stările nu seamănă cu cele trăite când parcurgeți traseul aeroport-casă și retur. Sunt în București pentru cele câteva zile rămase înaintea întoarcerii acasă. Prilej să merg cu frate-miu pe la obiectivele de larg […]
11 august 2016

România- dansând cu lupii

Luxos și mioritic de-a valma, într-un graffiti multicolor, amețitor, fără de sfârșit. Modestie și opulență, umăr lângă umăr. Splendoarea și paloarea feței, la distanțe de secunde. Surprize, schimbări de planuri, eschive, navigație a vieții cu toți senzorii în stand-by. Așa este acolo, acasă la noi. România îți scapă din buzunare, scapă logicii pentru ca, două clipe mai la vale, să te doboare cu firescul, fundamentalul  zicerii. Da, multe sunt mai organizate decât în alți ani, a dispărut harababura de tonete înțesate de nimicuri, înșirate la șosea. E drept că o dată cu ele s-au dus și o mulțime de businessuri mici. Parcă le-a înghițit pământul. Cu ani în urmă erau înzecit mai multe businessuri. Acum au rămas câteva, ici și colo, pitite printre farmacii și covrigării. Multe mici businessuri au murit, se vede cu ochiul liber. Unde or fi acei oameni haotic- întreprinzători de acum zece ani, mă întreb. La […]
16 august 2016

Autobiografie

Mă cheamă Magda și mă țin strâns de o balustradă. Pășesc, ca pe cuie, pe puntea sfâșiată de păcate a unor semeni de-ai mei. Admit că, la descurajare, am strivit câțiva fluturi de noapte. Și un fluture din suflet, din descumpănire și nu din nepăsare. Mai sunt, oare. Am părăsit recent Muzeul Relelor Lumii, am încă biletul de intrare în buzunar și mă frige  tare. În iubire mă comport atipic pentru o Vărsătoare. Nu sunt calculată. Ard, cer și dau, până la epuizare. Tăciunii aprinși îmi luminează nopțile, îmi încing zilele, mă ard cu anii, din gânduri îmi răsare soarele. Uit ușor cum trece ziua, niciodată nu uit starea. Dispar din iubire doar atunci când chiar nu se mai poate. Când am făcut tot ce se cade și socoate. Mă consum din iubire? La naiba, cine nu arde. Tu nu arzi, ce zici tu. Hainele mele pleacă alandala din dulapuri, multe […]