2 octombrie 2016

Cel mai mincinos deceniu- deceniul al cincilea

Deceniul al cincilea al fiecăruia dintre noi ar trebui ferecat în lanțuri și trimis în temniți grele pentru încălcări de legi, de promisiuni, de speranțe, de bariere financiare, pentru abundența de ipocrizii, de vanități, de iluzii, de minciuni. Când împlinim patruzeci de ani intrăm în cel mai mincinos, alunecos, ascuns și revelator deopotrivă, deceniu al vieții. Este deceniul marilor, uriașelor, adesea divinelor, chestionabilelor, întrebătoarelor schimbări din viețile noastre. Este deceniul în care corabia ne șade în echilibru instabil, sus, pe cocoașa valului vieții, preț de câteva secunde. Acolo, în punctul acela critic, măiestria fiecăruia dintre noi o poate redresa sau, neputincios ori neantrenat, o poate lăsa în voia gravitației, spre a se frânge într-o baie de descumpănire. Iar despre ce urmează, la coborârea de pe creasta valului, am să scriu câte ceva mai la vale. N-am să extrapolez la întreaga generație planetară, ci am să mă rezum la cei pe care-i cunosc si […]
4 octombrie 2016

24Life expats saga- ”Între Toronto şi Bucureşti vrăbiile seamănă, câteodată”

Un interviu semnat de Mihaela Doina Rădulescu, pentru 24Life (http://24life.ro). Mulțumesc Mihaela și bine ai venit între poveștile Foii De Drum Lung! „Nu este nimic deosebit între Toronto şi Bucureşti. Ca să fie ceva diferit, ar trebui ca măcar lucrurile, cât de mici, să semene între ele. Aici, nimic nu seamănă. Ba da, vrăbiile seamănă, câteodată, norii şi cam atât. Nu glumesc” – Magdalena Manea, jurnalistă și scriitoare, stabilită de două decenii la Toronto. Am deschis intrigată un text al Magdei pe Foaia De Drum Lung intitulat „Cel mai mincinos deceniu – deceniul al cincilea”  și am plonjat direct în atmosfera emoționantă și plină de zbucium a unei perioade de viață. Magda își construiește cu grijă intriga: „Când împlinim patruzeci de ani, intrăm în cel mai mincinos, alunecos, ascuns și revelator deopotrivă, deceniu al vieții”. Apoi ne lasă să-i mistuim încet ideile, în timp ce citim și multă vreme după ce-am închis cartea. Pardon, […]
12 octombrie 2016

Adevărata conecție română- îndrumar pentru începători

Duceţi copiii la şcoala românească (maghiară, germană, turcă sau ce alte graiuri vorbiți în casă). Faceți voi, cei care vorbiți limba română și nu numai, voi cei care aveți copii mici, ceea ce eu n-am făcut la vremea mea (din neștiință și dintr-un inexplicabil, balcanic simț al rușinii). Aşa cum îl duceţi la tae kwon do, la balet, la fotbal, la pian şi matematică, duceţi-l pe al vostru acolo, într-o sală de clasă, preţ de câteva ore şi lăsaţi-l alături de alţi copii români. Priviţi-l cu discreție cum interacţionează, cum face eforturi să se cunoască cu alți copii. Cum îşi caută un loc, cum îi privește pe ceilalţi copii, cei obişnuiţi cu mediul, urmăriţi-i ochii mari, atunci când se prezintă. Urmăriţi-i sfiala primelor zile şi încercaţi, la rândul vostru, să vă stăpâniţi emoţiile: copilul vostru nu vine la şcoală românească pentru premiul întâi, nici pentru coroniţă. Nu vine că să demonstreze altor copii, […]
15 octombrie 2016

Diana

Vezi tu, Diana, habar n-am avut în ce lume aveam să te aduc, așa de minunată și buimacă deopotrivă, pe cuvânt. Ce-am știut în schimb este că ți-am dat cea mai reală  paletă de vibrații de peste an, în coloritul fabulos al frunzelor de toamnă, tocmai ca să-ți înfrumusețeze calea.  Lujer drag de floare, ai crescut, eu,una, habar n-am cum: înconjurată de mașini de scris, oameni -cheie, oameni ale căror cuvinte cântăreau aur, împresurată de telefoane celulare sunând la orice oră, de foi dactilografiate peste tot și, pe deasupra, într-un tumult de muncă creativă greu de egalat. Ți-am cerut totul, de la început, așteptând parcă să te fi născut cu tainele lumii dincolo de ochii azurii, și nu să le-nveți. Dacă n-am arătat, adesea, empatie, tu, iartă-mă. N-am știut atfel. Ai avut decența de a-ți aștepta țâșnirea, până când i-a venit, ei, vremea. Ai crescut curat și intens și nu mă surpinde […]