25 decembrie 2014

Borcanele cu Vorbe- Destinul hârtiei de ambalaj

Hârtia de ambalat cadourile, pungile ornate și panglicile de mătase, cutiile cu bițibilduri și pampoanele strălucitoare , ca în fiecare an, mor în dimineața zilei de Crăciun. Începând de azi ele ajung, invariabil, la coș. Destinul ambalajelor cadourilor se repetă, cinic și ciclic, an de an, cu apogeul în zilele de Crăciun.  Graba cu care adunăm, mototolind, ambalajele și le îndesăm în pungi aduce c-o fugă de ziua de ieri, c-o ușă trântită, închisă în urmă.  Sună tern dar ambalajele sunt cele care ne însuflețesc cadourile, dau secundele de rush de adrenalină ale despachetatului, întârzie momentul surprizei. Ele dau tușa finală cadoului în sine. Ele contează precum cadoul însuși. Și le apreciem până în clipa când vine despachetatul. Atunci ele intră la sacrificiu.   Parcă e vina lăuntrică de-a ne fi permis adrenalina așteptării unei bucurii. Parcă ne este rușine că ne-am bucurat. De unde graba cu care vrem să […]
26 decembrie 2014

Textele dintre Inimă și Minte- Toate femeile poartă ochelari în poșete

Răspuns lui Alex Chermeleu (https://alexchermeleupersonal.wordpress.com/) la Toate sunt frumoase, unele doar au uitat asta! ** Atunci când se nasc, femeile sunt oglinzi ale copacilor, cerului și oamenilor care le înconjoară. Ele își trag seva creșterii , cu migală, din fiecare adiere iar tainele, cărora cu greu le fac ele însele față, arar răzbat în chip, în mers în pleoape ori cuvinte.   Femeile nu cer, ele așteaptă să li se întâmple. Au inimile învelite în șapte mantii de cristal și tot atâtea de catifea încât , dezgolindu-le inima, tu călătorule, nu vei face decât să te încurci în dantele, broderii, butoni și falduri și eșuezi, invariabil, cu mâinile în buzunare.   Femeile nu uită, vreodată, iubirea. Ele o plimbă, însă, de pe o amintire pe alta, cu aceeași grație cu care calcă în zori pe tocuri, spre birou. Pentru ele iubirea este o stare permanentă, cu obiectivele navigând după cum […]
27 decembrie 2014

Acum, Aici- Julio

Party, aseară, la mine acasă.  Plin de surprize!  O întâlnire virtuală în premieră, Secret Santa, aniversarea căsătoriei unor prieteni și muzică, inifinit de multă muzică. Opt ore de dans (și Doamne cât am mai dansat), joacă, râsete și Julio (Uruguay), soțul uneia dintre prietenele mele românce care ne-a cântat live. Vedeți și voi cam cum cântă Julio,  eu talent îl numesc.  Ce spun eu? Așa petrecere mai rar. Mă resimt, mă dor toate alea, mă ustură ochii de oboseală și zâmbesc: un Crăciun de petreceri în șir, încheiat cu artificii. Și care anunță deja un Revelion ca la carte!    
28 decembrie 2014

Aici, Acum- Cărțile tale unde pleacă, când pleacă?

Multe dintre cărțile mele, am constatat astăzi, sunt gata de plecare. N-am mai reîmprospătat biblioteca în limba română, de-atâția ani. Azi le-am văzut, în sfârșit, trăgându-mă de mânecă.   Mare dramă mi-a fost să le mângâi ochii orbi-orbi, tușul decolorat până la necitire, paginile pământii, din hârtie veștejită, imposibilă, reciclată prost, cu urme de așchii și care crapă și se prefac în praf, la îndoire. Vocea le este tot mai greu de descifrat, rândurile au fost tipărite unu-ntr-altul, într-o înghesuială de troleibuz comunist. Nu se mai pot citi, este inuman chinul la care au fost supuse la tipărire bietele cărți. Prea mult text, prea înghesuit.   Cărțile de dinainte de ‘89, cele câteva cumpărate în primii ani ’90, înainte de plecare și care cu fală-mi umplu azi, în Canada, biblioteca lungă și lată, ei bine, ele nu mai pot.  Ele, sub ochii mei, sunt gata de călătorie.  Deschid una.  Aflu, […]