12 decembrie 2016

Alegerile parlamentare românești- Salvgardare, versus echilibrul european

Am să folosesc modul delicat-conspirativ de transmitere a mesajului, acum, în preajma sărbătorilor. O fac tocmai ca să nu atrag atenţia, să nu stârnesc patimi, să rămână acesta un mesaj discret, post alegeri în România. Nu vreau să rănesc, să pun pe gânduri ci, dimpotrivă, susțin Acceptarea noii stări de fapt româneşti. Mă refer la rezultatele alegerilor parlamentare de duminică, un moment istoric mai greu ca plumbul, previzibil ca iarna, greu de digerat ca o teză la fizică. Un moment la fel de important ca începuturile anului ’89, atunci când primele mișcări sociale româneşti, anunţând revolta din decembrie, aveau să fie trecute sub tăcerea autorităţilor. Autoritățile române erau covârşite de influenţa sistemului social integrat, de extremă stânga, de la acel moment, din Europa de Est. Astăzi, sunt la fel. Douăzeci şi şapte de ani de atunci, timp egal cu o schimbare de generaţie la scara evoluţiei societăţilor contemporane. Cred că aici, in aceasta schimbare de […]
19 decembrie 2016

Anul Arderii

Am supravieţuit anului Arderii şi al Prafului de pe Tobă. Un an pe muchie, ca un selfie pe Kilimanjaro. Un an ca un şarpe saşiu, ascuns în grădină. Ca o drezină fără motorină, abandonată-n Bărăgan. Ca o piatră peltică, încinsă de focul iubirii unei broaște. Ca o greblă nou-nouţă. Ca un prost. Am pus lemne-n foc, încă din zori şi-am răsucit vorbele cu cleştele-n soba sufletului. Era zăpadă afară, ţin minte. Gândurile le-am pus la crescut molcom, în lighean, c-un ştergar smerit, deasupra. Când au crescut, le-am crestat mărunt în vorbe şi aşa am copt Foaia De drum Lung- De La Mine La Toronto. Cărticica cea cu mine pe copertă, o ştiţi. Ce cărticică a ieșit, pe bune acum. În primăvară aveam paloarea brânduşei crescută-n seră şi sufletul îmi dormea pe-o parte. O zgâlţâitură în prag de Mărţişor a fost deajuns şi pământul de sub picioare s-a dus de suflet. […]
26 decembrie 2016

Fiindcă, unde nu-i poveste, lume nu-i și om nu este

O înregistrare cu telefonul la, probabil cel mai complex și extins party de Crăciun din câte am organizat noi ca și grup, aici, la Toronto. Două piese populare cântate de mine, așa cum doar câteodată îmi vine să cânt. A drum, a destin, a măreției lumii. Fotografiile sunt pe facebook (click Aici). Cântec și descântec, să mă duc și iar mă duc…
1 ianuarie 2017

2017- uite cheile!

Mă pregătesc să am de-a face cu un an- derbedeu. Un an adolescent, când pe-acasă, când creanga prin lume. Un an semnat cu mâna stângă, un an care n-are să-și caute mama decât pe mesaje text. Liber de constrângeri sociale, exaltat, năuc și pasional, fluieră-vânt, golan până la os, scandalagiu, neserios, mincinos, pârlit, cuminte doar în somn și nici atunci, așa îl văd pe 2017. Un an care-o să-mi golească frigiderul, contul, casa. Un an ce nu va purta cămașă scrobită, până la banchetul de absolvire. Un an în blugi ori pantaloni de camuflaj, cu bocanci și cu rucsac. Un an cu păru-n ochi și trei fire pe post de barbă, un an cu stelele pe umeri și tricou roșu cu stele-n cinci colțuri, așa, de-un ignorant, sfidător, chichi. Un an needucat, un an care-o să dea cu șutul în valorile sociale, clădite în mii de ani. Un descreierat cu buzunarele goale. […]