11 martie 2017

Libertatea n-are de-a face cu fericirea (un text pentru dragi prieteni reali)

E-un ger de-ți crapă gândurile. Portierele mașinii, afară, sunt doldora de chitanțe de benzinărie, de bețișoare de la Tim Hortons. Sticluțele de apă, înăuntru, sunt bocnă. Fumezi în întuneric și te uiți la mașina din driveway. Mneah, e bună. Telefonul vibrează, dai mesaje, primești mesaje, bați mărunt din picioare, frig al naibii. Și ți-e sufletul, culmea, fierbinte, arde cu toată primăvara de după colț. Îți vine să fugi de acasă. Da, ai fugi acum de-acasă. Pistoanele motoarelor din piept au înnebunit, vrei schimbare. Divorț, fugit în lume, ceva. Te-apucă furia și mila de tine, deopotrivă. Ești împins într-un colț pe care nu l-ai imaginat, care n-a făcut parte din planurile tale pentru maturitate. Muncești enorm, ai satisfacții cu țârâita. Conștientizezi că doar o viață ai. Și asta te sperie. Ai trecut de ceva timp de 40 de ani. Anii 50 rânjesc la tine, la prima intersecție. Nu c-ar fi treaba […]
17 martie 2017

Suntem scumpi şi ne vindem bine

Meditezi zgribulit la nemurirea sufletului, seara, într-o benzinărie. Ridici mânerul pompei de 87, vezi că furtunu-i răsucit prost dar nu-l mai îndrepţi, că ai deja mâna îngheţată. Citeşti  toate etichetele şi ochii tăi de inginer, brusc, lucesc:  vezi tastele din oţel, lustruite și te prinzi care-s cele mai folosite cifre dintr-un password. Revelația asta se petrece în minutele cât alimentezi. Ai plecat- ai uitat. La final, invariabil apeşi opţiunea Print Receipt, de parcă ţi-ar trebui bonul. Îl mototoleşti şi hârtia nu-ţi pleacă din portieră până la calende. Sau la curățenia de primăvară. Surpriză, nu eşti singurul. Nu eşti singurul. ** Mai nou, mănânci tot mai verde, mai seminţe, mai organic, mai puţin, mai scump şi mai fancy. E ok şi e o explicaţie simplă: te pregăteşti să trăieşti mai mult şi mai bine. Ţi-e cam aiurea că-ți trec anii, da, şi asta este adevărat. Iar subiectul anilor chiar că nu-l poţi […]
17 martie 2017

Casa nu se odihnește pe pământ, ci pe umerii unei femei (semnat Simona Alexandrescu Oprița)

Redau integral eseul- manifest pentru sănătatea Familiei, semnat de prietena mea Simona Oprița și publicat in ziarul Zig-Zag (http://ziarulzigzag.ca/) din Montreal ( citește textul aici) . Un text scris dintr-o suflare, o caldă strângere de mână și o încurajare într-o lume tot mai zăpăcită de cap. *** În jurul nostru se surpă lumi, se destramă familii, se împart copii, mașini și ghivece cu plante. Ia tu pisica, iau eu biblioteca de la Ikea. Cristi merge cu tine, Anca rămâne cu mine. Desființăm contul comun și împărțim ratele. Ce-a mai rămas? Aaa, setul de oale de la Canadian Tire ia-le tu, eu m-am săturat de gătit în 15 de ani. Partaj amiabil. Rece și calculat, cu pixul și balanța. Contabilitate în locul fostelor sentimente. Încrâncenare în locul zâmbetelor. Străini, de parcă niciodată iubiți. De ce? Cum s-a întâmplat? Unde-i omul de care te-ai îndrăgostit, pe care l-ai respectat și în care […]
22 martie 2017

Fulgi de aripi de îngeri

Stă înfăşurată cu un paltonaş pepit, scufundată în scaunul ei de birou, cât e ziulica de lungă. E rece pe floor, pereţii sunt înalţi, tavanul, prea sus.  Tace, se uită în ecrane, gândeşte, munceşte. Munceşte mult la computerul ei. Când şi când îşi lasă keyboard-ul să se odihnească pentru ca, scotocindu-se în poşetă, să coboare, cu mare discreţie, afară, pentru o ţigară. Mai nou, mai puțin veselă, când absentă, când preocupată. Ştiu că este căsătorită, că este cam de-o seamă cu fiica-mea şi că are acasă un căţeluş de care are mare, mare grijă. Şi cam atât. Cu mine e deschisă şi mai scapă la confesiuni: cum este să faci totul bine şi să ţi se spună că, de fapt, nu faci bine, spunea astăzi. Ţi-a spus un coleg sau şeful, întreb, că-i mare diferenţă. A zâmbit. Observ cum, de vreo lună să zic, a început să se imbujoreze tot mai mult […]