30 mai 2018

Suntem români, atunci când suntem în grup

Scriitoarea Corina Ozon a plecat astăzi, acasă, la București, după aproape o lună petrecută în America de Nord. Tocmai mi-a transmis acum, la 5PM, din avion, că are loc la geam și așteaptă decolarea. Senin să fie, să vadă cât poate de mult din Canada, din aer! Corina a sosit în Statele Unite, la Detroit, pe 3 mai. Au urmat întâlniri cu cititorii la Chicago, apoi Toronto, Kitchener, Câmpul Românesc de la Hamilton și Montreal iar despre întâlniri am scris deja pe larg. Mulțumim încă o dată minunatului grup de români care ne-a sprijinit în acest neobișnuit periplu, mulțumim celor ce ne-au dat și ne dau susținere în aventura cărții în limba română. Astăzi, la cafeaua de dimineață, făceam recapitularea, așa, din minte. Zice: aveți Câmpul Românesc de la Hamilton, acolo mi-a plăcut foarte mult… Acolo e raiul pe pământ, de ce nu-l folosiți voi, în număr cât mai mare, […]
7 iunie 2018

Hemoragie de carte la Bookfest- București, 2018

Am urmărit, recent, imagini de la Bookfest, târgul de carte ce se desfășoară anual la București, târg ce renunește zeci de edituri cu sute de noi titluri. Autori români, autori străini traduși în românește. Intimidant, să vezi o mare de coperte de cărți, cu grafica mustind de fantezie. Hemoragie de carte, avalanșă de titluri, e chiar intimidant. Am văzut oameni, răsfoind, adesea plecând acasă cu cărțile la subsuoară. Mai puțini cititori decât în anii trecuți, spun editorii din România. Explicabil, zic eu, privind prin prisma continuei schimbări demografice. În anii 90, pe vremea dezmățului generalizat, încurajat de șlagăre (Lasă-mă, papa, la mare/ Vreau distracție și soare// M-am îndrăgostit lulea/ Am aflat ce-i dragostea) s-a ridicat o generație care este astăzi responsabilă pentru incultura românească de masă: aceasta a făcut, în doar zece ani,  rug din cărți, din cunoaștere, din identitatea națională. Identitatea națională și-a mai revenit, cunoașterea, ca proces- nu […]
10 iunie 2018

Cu măsură, despre Cultură

Muzica și dansurile populare sunt singura formă coerentă de manifestare culturală românească pe continentul nord-american. Și astăzi, la circa treizeci de ani de când s-a dat curs circulației libere a românilor în lume, privind obiectiv, cele de mai sus rămân numitorul comun al continuității spirituale românești aici, pe continent. Pe de o parte este bine. În fond, că agreem sau nu cu ideea, ele sunt în gena fiecăruia dintre noi iar o transmitere nealterată, așa cum o facem, cu resursele și timpul avut la dispoziție, solidifică pilonii identității fiecăruia dintre noi. Pe de altă parte, este, zic eu, alarmant: celelalte componente ale culturii românești (și mă refer aici la teatru, literatură- aici incluzând și poveștile, muzica clasică, pictură, sculptură, poezie, dans, etc) sunt pe mai departe slab reprezentate, iar interesul publicului românesc de astăzi, pentru acestea din urmă se manifestă punctual, aleator, sezonier și în cercuri extrem de restrânse. Există […]
12 iunie 2018

Când Apusul vine spre Tine

Mă îndrept către o etapă de viață despre care nu am scris nimic. Încă. Mă duc, încet și cu un pic de noroc, către statutul de pensionară. Am mai puțin de un deceniu până atunci. Îmi frec mâinile, cumva îngândurată, îmi scutur umerii, tac. Privesc, iar și iar, parada pensionarilor la farul de pe faleza rotunjită de ape de la Peggy’ s Cove, Nova Scotia. Văd figuri, un pic mai mari de ani decât mine, perindându-se,  bucurându-se, glumind. Văd copiii încapsulați în suflete, în privirile lor. Figuri vesele, cu creștete cărunte, cu toții poleiți de pulberea fina a stelelor din filmele lui Disney. Da, parca-s piticii și piticele din basmele germane. Da,  piticii din povești trebuie să fi fost, dintotdeauna, bătrânei. În lumea vestică, împletim bătrânețea și copilăria, le însoțim cu ghidușia. Nu la fel este în lumea din care vin. Acolo, în lumea de unde vin, bătrânețea este un capăt […]