Jayshree- Urme de umbre de oameni
5 mai 2016
Congresul Diasporei Române- Șapte săptămâni, luați în balon
12 mai 2016
Show all

Câine nou, la Lună Nouă

Photo: www.astronomy.org

 

Primăvara cere flori. Numără zilele până la consacrata răbufnire de verdeață din weekendul Zilei reginei Victoria. Printre picături, o poveste ca o icoană mi s-a așternut, încă semn că noi nu ne-am lăsat poveștile acasă.

Se făcea că undeva, cândva, în deceniile de întuneric și de Cenaclu Flacăra, o fată și un băiat, buni prieteni încă din copilărie atât de tare s-au iubit încât n-au băgat de seamă cum teii înfloriseră anunțînd examenele de admitere pe la facultăți. Taman atuncea ea a rămas grea și viitorul ei anunța că s-a topit cam ca o-nghețată căzută pe asfalt, în iulie, la stația de autobuz.

De la Pământ, la tine

El a intrat unde avea de intrat iar familia lui tare s-a mai bucurat. În tăcere, cu spaimă, din urmă cineva cu voce de copil și mers de gheișă mai avea câteva luni până să nască. Cum erau vremurile atunci, studenții la zi frecventau studente la zi, seraliștii- seralistele și tot așa, în castele sociale încetățenite de societatea săracă și fălos pre-democratică. El și-a ascultat familia și i-a zis ei, într-o seară la  cafea că n-are cum să fie cu ea, că el are viitorul în față iar ea n-a intrat la facultate deci n-aveau cum.

Rezistă, i-a spus el și apoi a plecat în viață c-o studentă la zi.

Ea a plâns nesfârșit de mult. A văzut și iadul și oprobiul familiei și al vecinilor, amândouă la pachet și, cu forțări supraomenești pe de o parte și cu un sugar în brațe, de cealaltă, ea a intrat la facultate în anul următor. Era târziu, deja drumul ei purta numele răbdării.

Anii au trecut iar el, iubind și el cumva pe cineva, și-a așternut gloria și faima, poziția socială în panoplia marilor artiști plastici români de mai târziu. Într-un moment de cumpănă el a căutat-o pe ea s-o întrebe cum îi merge în viață. Că el fără de ea, în fapt, nu poate. Cum se mai descurcă cu copilul, a întrebat-o.

Ea l-a întâlnit, normal. Și, pentru că și ea-și dorise o familie, acum, după ani, chiar o avea.  L-a privit și i-a spus cu nodul în gât: rezistă.

caine3

După care nu l-a mai văzut.

A aflat că el a murit, dar mult mai târziu.

Ea ajuns în Canada, este aici de foarte mulți ani iar familia ei s-a mărit, a crescut, copiii i-au plecat pe la casele lor. Din întunericul nopții, arar ca un far la țărmul oceanului, când și când îi apare numele lui în vis. Ziua nu mai știe dacă l-a visat.

Asta mă rupe, spune ea. N-am avut niciodată cu el un closure, o încheiere, o împăciuire, o poveste cu final…

De curând, mânată de firele nevăzute ale destinului, ea i-a călcat lui pe urme. Ea a luat arta-ntre degete, ca un artist desăvârșit. Tace și lucrează frumos. Este cu un pas în urma lui. Tace, mâinile îi ascultă ruga, din mâini îi cântă artele la șapte harfe și simte, doamne cum simte că e doar cu un pas în urma lui.

Săptămâna a răgușit, încărcată de fumul gros al incendiilor albertane. Are frisoane, plouată cu scânteile căzute apocaliptic peste mașinile oamenilor deveniți peste noapte, refugiați și căutându-și cu disperare adăpostul. Cu choppere militare ridicate de la aeroportul torontonian Downsview, în plină zi (probabil cărând echipament și pompieri către zonele afectate). Contrariată de bursele intrate în artimie, blocată de nesfârșitele, interminabilele construcții și reparații de drumuri.

Văd vreme netezită într-o palmă și blocată în cealaltă. Ascult vorbe strecurate, înnod gânduri de urmat către miez de noapte și iar simt o nevoie stringentă de drum, de drum lung.

caine6

O lume în derulare secvențială ca-ntr-o lumină de stroboscop, în mall-ul Vaughan Mills unde au ajuns straiele de vară care au făcut furori în Europa anului trecut și anume cele din in, pânză topită, dantelă din bumbac, straie cu sănătosul elastic în talie și șiretul strămoșesc, în note de beige, kaki, ocru și mult, mult alb. Totul începe de la alb în moda de vară canadiană. Recunosc cu bucurie că le-a trebuit doar un an acestor hăinuțe să treacă oceanul. Îndeobște modei care contează îi lua de la doi ani în sus ca s-ajungă și la noi. Cumpărăm și apoi purtăm, ce să facem.

Rezistă, Rezistă… nu mi-au ieșit din minte tot weekendul.

Luna nouă ține apa.

Câine nou aud lătrând.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *