Suntem scumpi şi ne vindem bine
17 martie 2017
Fulgi de aripi de îngeri
22 martie 2017
Show all

Casa nu se odihnește pe pământ, ci pe umerii unei femei (semnat Simona Alexandrescu Oprița)

Redau integral eseul- manifest pentru sănătatea Familiei, semnat de prietena mea Simona Oprița și publicat in ziarul Zig-Zag (http://ziarulzigzag.ca/) din Montreal ( citește textul aici) . Un text scris dintr-o suflare, o caldă strângere de mână și o încurajare într-o lume tot mai zăpăcită de cap.

***

În jurul nostru se surpă lumi, se destramă familii, se împart copii, mașini și ghivece cu plante. Ia tu pisica, iau eu biblioteca de la Ikea. Cristi merge cu tine, Anca rămâne cu mine. Desființăm contul comun și împărțim ratele. Ce-a mai rămas? Aaa, setul de oale de la Canadian Tire ia-le tu, eu m-am săturat de gătit în 15 de ani.
Partaj amiabil. Rece și calculat, cu pixul și balanța. Contabilitate în locul fostelor sentimente. Încrâncenare în locul zâmbetelor. Străini, de parcă niciodată iubiți.
De ce? Cum s-a întâmplat?

Unde-i omul de care te-ai îndrăgostit, pe care l-ai respectat și în care aveai cel mai bun prieten? Și cine-i arătarea asta care privește prin tine?
Iar din oglindă te privește o persoană străină. N-o cunoști, n-o recunoști. S-a îngrășat, a făcut riduri, are privirea rea și un risctus în coltul gurii. Vrea răzbunare, vrea înapoi anii în care a uitat de ea, vrea re-validare, vrea sânge. ,, Să sufere și el, nemernicul, să plângă și să-l doară până la urlet.

Și, inevitabil, te întrebi: oare am fi ajuns aici și dacă rămâneam acasă? Oare mai multe griji și mai multe neamuri în preajmă v-ar fi ținut alături? Oare tu te-ai schimbat sau el? O singură certitudine ai: împreună nu se mai poate.
Și pleci pe dumul tău, într-un apartament închiriat. Plângi, te închizi în casă, citești sfaturi pentru femei divorțate în reviste fancy și broșurici motivaționale. Mănânci de la Mc Donalds iar week-endul nu ieși din pijamale. O săptămâna, o lună, o toamnă.
Trece toamna, trece și iarna. N-ai griji financiare majore. Ești independentă, ai mașină și job. Și colegi de serviciu cu care ieși vinerea la bowling sau la Baton Rouge. Și capricii multe pe care acum ți le poți satisface doar deschizând portofelul, că doar nu mai ai de tinut un buget cu ipotecă, rate la mașini și cărți de credit.O chirie, un Hydro și un Bell.

Și un copil la un secundar public. Ahhh, da. Copiii, Anca și Cristi. Ai uitat de ei, prinsă între jale, răzbunare și planuri de viață nouă. Iar ei au așteptat, cuminți, să te refaci și să îi vezi din nou. Să puneți iar filme seara, să îți povestească de profa’ de științe, de colegul rus cu care s-a împrietenit Cristi și de balerinii multicolori pe care Anca i-a văzut la Winners și pe care și-i dorește.
Da, copiii. Ați vrut că viitorul lor aici, în Canada, să fie fără griji, în schimb le-ați făcut prezentul dureros. Și ei nu au un văr, un vecin-copil, un unchi mai tânăr cu care să poată vorbi, la care să se poată descărca. Și țin în ei, iar asta naște frustrări. Până să ajungă să înțeleagă că doi oameni care s-au iubit pot deveni incompatibili de-a lungul vieții, ei suferă. Și sunt singuri și cu o putere de a înțelege lucrurile limitată de vârsta lor.

Așa că Mărie, Ioane, Diana, Sorin, Lidia, Șerban, când hotărâți că împreună nu se mai poate aduceți-vă aminte că sunteți răspunzători de bunăstarea inclusiv emoțională a ființelor mici pe care voi le-ați adus pe lume. Și pentru care ați plecat la opt mii de kilometri de oamenii apropiați lor. Pe voi vă au, atât. Și pe voi va iubesc ca pe nimeni alții. Fiecare dintre voi se poate reface ,, din mers,, fără a sacrifica zâmbetul celei mai pure ființe din jurul vostru. Viața oricum îi va răni, e inevitabil, dar măcar faceți în așa fel încât ei să între în viață fără cicatricile rănilor cauzate de ,,incompatibilitatea ,, voastră, a adulților care le sunteți părinți.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *