17 martie 2015

Tommy

  Tommy este un cotoi musculos şi mare, care-şi face veacul în cartierul meu. Habar n-am cine îi sunt stăpânii, ce este sigur este că Tommy e bine hrănit şi că petrece mult timp colindând curţile dimprejur. Apare când nu te-aştepţi, ba de după maşinile parcate disciplinat în faţa casei, ba traversează în fugă direct din curtea de vizavi , de te-ntrebi  la ce s-o fi grăbind aşa ? Are blană în petice, gri cu alb iar pe cap nişte smocuri negre, semn că părinţii şi bunicii lui aufost amorezi înfocaţi, indiferent de culoarea blănii partenerului. Uneori întoarce capul, se opreşte o clipă, te vede şi parcă te salută, după care îşi continuă preumblările. Tommy se strecoară în backyard printr-o nişă între scânduri, lăsată acolo de-un contractor nepriceput, cu ani în urmă. N-am de gând să astup nişa, fiindcă tot pe-acolo e şi traseul ratonilor, al groundhogului, sconcşilor şi al altor […]
27 martie 2015

La umbră

Mă ard mâinile de nescris de-atâtea zile în care ceasurile s-au alergat unul pe altul, am pus kilometri cât un șofer profesionist și probabil, într-un moment de respiro aș fi chemat și Cirque Du Soleil în backyard să dea o reprezentație privată dacă nu eram prinsă cu spălatul vaselor.   Imi place să spăl vasele. Trag mănușile în mâini, dau drumul la muzică și, în ritm, câte una, câte una, îmi trec  toate prin mână farfurii, cratițe și oale, tacâmuri, site, răzători, în fine, ce s-adună în câteva zile. Îmi place să spăl vasele, mă găndesc la ale mele și mângâi  inoxul, ceramica ori arcopalul cu buretele pe toate părțile. Le spăl, ca pe copiii mici, și-n urechi.  Da, am o mașină de spălat vase care șomează.   Asta e de ținut minte.  La A.D. 2015 mi-am făcut curaj și am pus comanda de awning, copertină care pleacă de pe […]
31 martie 2015

Depeşă pentru un boboc pufos de gâscă

  Dragă ghiduş şi pufos boboc de gâscă canadiană, cel care ai rămas în urma cârdului, trebuie să-ţi fac o mărturisire: era prin martie, cu mulţi ani în urmă, când abia aterizasem la Toronto. Atunci am văzut primul cârd de gâşte canadiene cenuşii, suple şi graţioase păscând pe imaşul dintre blocuri. M-a dus gândul cum să prind eu una şi s-o pun pe varză. Nu glumesc. Mă cutremur numai când îmi aduc aminte.  Da, te-am văzut pe varză, rumenit la cuptor. Gândul şi pofta n-au avut nicio reţinere, Nu s-a-ntâmplat niciodată dar aşa, că chestie, m-a luat cu cald când mi-am amintit, văzându-te, de mine la începuturile imigraţiei, de cum eram… Văleu. Pace? Haide, treci şi tu cu vederea … Vine Paştele şi acuşi schimbi puful cu pene! (foto National Geographic) Ti-a placut articolul?
15 aprilie 2015

Binele, Într-o Nucă

Astăzi mi-au mai fugit zece ani din viaţă, azi dimineaţă îi aveam, acum nu mai sunt. O să mă-nvăţ şi cu fuga asta, înapoi, a timpului, aşa cum m-am învăţat cu toate, de un mileniu şi jumătate de când tot învăţ să trăiesc. O dată cu cei zece ani au plecat griji în buchete mici şi multe iar în locul lor au venit fericiri mărunte. Că maşina merge, că lucrul la birou merge, că planurile mele merg tot înainte aşa cum le-am proiectat. Că mama mea se simte bine, adesea, că tata are mare grijă de amândoi. Că Julia, nepoata mea (despre care scriu atât de puţin, cu bună ştiinţă, deşi mi-e sufletul legat cu fundă roz de zâmbetul şi gingăşia ei) creşte două codiţe ca mici păpădii în creştet, că are ghiduşia iedului cel mic, că mănâncă cu mânuţele ei roze, bucăţică cu bucăţică, tacticos şi egal. Că ai […]