16 noiembrie 2015

O nebunie de zi, o poveste-n sine!

                                    O nebunie frumoasă, sublimă, astăzi la Blue Mountain (Huron Lake), o zi plină de vorbe, cu muzică, cafea, iar vorbe, gânduri despre una-alta, drum prin soare, în esență o zi care-a meritat din plin să fie trăită. Ce zi frumoasă!! De pus la neuitate, am zis! Ti-a placut articolul?
18 decembrie 2015

Din copilărie

Astăzi am împărtășit poze din copilărie, împreună cu câțiva prieteni. Și le împărtășesc acum și cu voi, moment minunat ca să v-aduceți un pic aminte de copiii din voi. Singurii păstrători ai adevărurilor voastre fundamentale, ai temerilor și viselor, ai îndrăznelii și cutezanței de care viața vă obligă să dați dovadă, în fiecare zi. Poze de când eram mică și nu numai, așadar, pentru voi.       Ti-a placut articolul?
9 februarie 2016

54

Mă ciupesc, chicotesc, zâmbesc la fiecare două vorbe, sunt pusă pe o grațioasă caterincă, de cu noaptea-n cap. Mai nou, vorbesc la telefon ore nesfârșite. Pe internet, ici și colo. De când cu pana de internet de opt zile în șir, am redescoperit viața reală și n-aș lăsa-o curând din mână. De ziua mea mi-am cerut zi liberă de la birou. Și s-a putut. Îmi place ce fac la birou, dar-ar domnul și economia să mai țină. Fac curățenie cu sfințenie, sunt maniacă. Port două codițe prinse-n elastic, o pisică pe nume Ciorăpel este la celălalt capăt al canapelei și am în brațe un laptop. Un laptop unde cântă niște muzică din anul 2016. Eu ascult muzică încă din 1967. țin minte. Îmi și amintesc primul cântec iubit: Trecea fanfara militară, al lui Dan Spătaru. A trecut un mileniu de atunci. Pe umeri port 54 de ani. M-am născut în plin […]
17 martie 2016

Editorial, așa dintr-o dată

Bună seara, tot eu sunt. M-am furișat, tiptil, printre textele oarecum oficiale din ultima vreme, scrieri despre talente înnăscute și personalități, să vă asigur că tot eu sunt, cu poveștile, gândurile, freamătul sufletului și o primăvară buimacă pe umeri. Mă gândesc uneori ce efort de imaginație și voință facem noi, cei plecați afară, pentru a așeza pe locul lui, acolo, între artiștii-artiști, câte un roman emigrat care ne este prieten, ori vecin și care fie are un portofoliu impecabil în arhitectură, fie este un cineast de calibru, fie un operator de talent ce filmează impecabil, fie cântă ori interpretează la un instrument, fie compune, pictează, dansează, scrie poezii. Este un mare efort să aducem, imaginar, societatea românească de peste ocean, împreună cu cea dispersată de aici pentru a închega, în minte, platforma suficientă recunoașterii unui talent. Un mare salt în participare, constat și, da, suntem pe drumul bun. Da, mi-e dor să scriu […]