17 aprilie 2016

Prima zi de după Săptămâna Patimilor

Poveștile mele plutesc în semi-trezie, între visul-vis și visul-viață. Ating neverosimilul, în flacăra molcomă a veiozei. Sunt infinit de sincere, atunci când vocile devin șoapte, sunt sublime în puritatea lor, când ușile sunt ferecate. Se țes mărunt. Anii de nesfârșite compromisuri își freacă mâinile, neputincioși. Niciun duș nu spală self-abandonment-ul, nicio vitamină nu le mai garantează zâmbetul. Sunt apoi acele povești cețoase și grele ce vin spre mine, încât odată lipite, ca să scap trebuie să-mi spăl mintea și gândurile cu mult săpun, ca un chirurg înainte de o peritonită neglijată. Îți spun de câți ani fumez, îmi spui de câți ani te-ai lăsat de fumat. Gândesc: mare păcat. Vii cu artileria grea, câți ani ai petrecut în Canada și mai ales ce amintiri frumoase și spumoase ai de aici. La Aici, ridici din umeri. Urmează tăcerea, eu scotocesc după amintiri dintr-alea de neuitat, iar gândul mi se duce, invariabil, tot […]
12 mai 2016

Samara- între becuri și stele

Îi auzi tocurile, țac-țac, de la distanță, pe coridorul mochetat absolut de pomană. Tot se aude, cât e el de mochetat, cei din birouri știu când trece ea. Iar ea întotdeauna poartă tocuri. Când pășește, purtând mișcarea în ritmul bătăilor inimii, nu știi la ce să te-aștepți: vine să te-nalțe, clipindu-ți șăgalnic pe sub gene sau să te străpungă c-o-ntrebare. Nu-i reziști, nimeni  nu-i rezistă. Așa i-a fost calea. Dintotdeauna. Nicio bucurie, spune ea. Lumea din juru-i s-a așezat în cercuri concentrice, iar asta dintotdeauna. Inel după inel. Nimeni, aproape. Tace și se întristează, rar, poate niciodată nu i-a fost cineva, aproape. Parfumul, în dâră fină, parc-a fost creat special pentru pielea ei. Își dă părul pe după ureche cu gesturi de copil, vorbește cu înțelepciunea marilor antici, paradoxal ai zice. Iar când tace, abia atunci când tace pământul mai face o rotație. Asta se întâmplă rar. Să tacă, adică. […]
20 mai 2016

Drumul doare

Habar n-am câte coduri sociale oi fi citit ori ascultat, de-a lungul anilor. Multe, oricum. Mă-ntreb dacă nu cumva cer prea mult, acolo, în tăcerea de dincolo de șapte uși ferecate cu șapte lanțuri din sufletul meu. Ziua de azi a avut suplețea unei mașini care parchează cu spatele. A unei chiuvete care refulează și-ți face totuna bucătăria. Ziua de azi a plecat cu tot cu păianjenul ce trăia, acum o clipă, pe oglinda de la baie. Deunăzi,  îmi aliniai rațiunile pentru care te afli aici, acum, iar în mine creștea stolul vrăbiilor gata s-o șteargă pe fereastră, în timp ce încercam să deslușesc din ce direcție bate lumina în ochii tăi. Eu știu că tu nu ești  de aici, din lumea asta și că ai impulsul de a te iscăli pe nori, pe noi, pe soarta altora cu mult mai fragezi. Îți spuneam deunăzi că bucla în timp menită […]
27 mai 2016

40- Gata. Ajunge.

Dimineață am lăsat acasă țigările și bricheta. Cred că și dacă aș fi condus fără ochelari nu m-aș fi simțit mai descoperită, mai vulnerabilă, mai goală. La birou, vreo două ore am făcut ordine. Ordine în hârtii, în sertare, ordine. Eram ca peștele beta când primește musafiri-surpriză în acvariul lui. Fără stare, adică. Frumos afară, soare, caniculă, sfârșit de mai. Mestec gumă. Ce m-a enervat unul în trafic, în zori, se mișca ca mortu’, cred că textuia. La lunch am ajuns la Tim Hortons și mi-am luat o cafea. M-am dus la vechiul loc de aia, cum îi spune, de fumat, de data asta fără. Doar cu cafeaua. M-am uitat tâmp, prin parbriz un pic până m-am prins că stăteam ca curca, fără țintă, de-aiurea. Paharul de cafea la Tim e, mai nou, albastru, bleu de fapt, anunță că să trimitem copiii la camping pe 1 iunie. Cine a mai […]