Textul de mai jos pe care cu mare bucurie va invit sa il cititi a fost postat, intr-o zi de mare inspiratie, de catre un cunoscut forumist al Taclalei Quebec.ro (www.quebec.ro), pe numele lui real Liviu.Originar din Botosani, Liviu s-a stabilit la Montreal (veti vedea denumiri ca Dorval, Westmount, ele sunt asezari componente ale Greater Montreal Area) si a inceput sa lucreze ca building manager (administrator de cladire de apartamente-n.a.). De acolo, cu un talent ce concureaza serios cu cel al lui Mircea Eliade, cu o pasiune vie, colorata, cu o traire clar tridimensionala, Liviu a scris povestea de mai jos care poate bate la puncte atmosfera din La Tiganci.Daca va place, spuneti-mi in mesaje si eu ii voi transmite vorbele voastre. Liviu nu are cont Facebook (poate asa isi va face unul :))Cititi in liniste. Luati-va timp ca sa va imaginati scenariul. Merita :))****Madam Margaret … Marg … baba de […]

Şi toamna se pogorî peste livezile, podgoriile, lanurile, grădinile, parcările şi traficul canadian în general. Era şi cazul iar anotimpul n-a luat absolut pe nimeni prin surprindere. Din splendoarea verii însorite petrecute pe meleagurile natale ale Ţării lui Papură Vodă stăteau mărturie două stickere glumeţe pe capacul portbagajului maşinii familiei: Sunt nervos şi mă grăbesc! şi I Love Dacia. Cosânzeana făcea minuni prin conturi încercând să împace costul hranei, cu cel al benzinei şi cel al locuinţei dintr-un buget care nu se mărise cu niciun chip peste vară, ba dimpotrivă! Facturile îi aminteau mai puţin nostalgic despre mesele prin restaurantele ardelene, gablonţurile cumpărate la kilogram de pe litoral şi alte aventuri financiare mai puţin planificate. Toate se aşterneau tăcute şi-şi aşteptau cuminţi rândul la plata. Făt Frumos a făcut o burtă respectabilă după un asemenea periplu gastronomic şi era cel mai în formă. Prăslea fredona spontan prin casă Puşcă şi […]

Făt-Frumos și Cosânzeana aspirau fericiți frumusețile patriei, prin parbrizul unei mașini ce-o închiriaseră cu săptămâna. Colea, un deal doldora de căpițe de fân, dincolo, iaca, o bodegă sătească înțesată de mușterii în mijlocul săptămânii de lucru. Mai un cal la marginea șoselei, mai o barieră, o bicicletă sprijinită de-un gard. Uite și găini și pui scăpați prin gard, ciori prin pomi, vrăbii și mai ales multi caței, unii făcuți covrig la umbră… Doamne, ce dor le fusese! Întins pe bancheta din spate, Prâslea dormi el ce dormi până când, la o hurducătură se trezi transpirat și privi in jur: – Da’ de ce n-o luăm pe autostradă, de ce trecem prin toate satele? se miră sincer copilul. – Care autostradă? se auzi, din față, vocea tatălui ocupat cu o depășire relativ regulamentară. Vacanța avea să-i poarte sute de kilometri, în lungul și-n latul țării, după cum erau originile geografice ale […]

Hai să recapitulăm personajele foiletonului  ( e pentru ultima oară, de-acum inainte le țineți minte, treaba voastră): Făt Frumos- cap de familie, Cosânzeana- consoartă de aceeași sorginte și păstrătoarea tradițiilor aduse în bagaje tocmai din Țara lui Papură Vodă, de unde au emigrat eroii noștri.  Prâslea- copilul de vârstă incertă și care vorbește c-un accent imposibil limba strămoșească, Pxlete- cotoiul familiei și singurul canadian get-beget, Tanța- mașina antică dar trainică, din bătătură. Bătătura, pentru care se plăteste, cu sârg, încă vreo 25 de ani. Ficusul Vasile- proaspăt mutat într-un ghiveci mai mare,  vreo două violete de Parma care manifestă dezinteres estetic și riscă s-ajungă la găleată precum și alte acareturi care vor apărea pe parcurs. Scenariul: în general, acasă, că-i cel mai ieftin. Acum însă, în  preumblare de viteză, contra cost, pe meleagurile strămoșești. Familia voinicului îinhămată la trei valize subțirele, așa cum cer normele internaționale de zbor a ajuns într-o […]