4 iunie 2015

Cele Mai Lungi Secunde Din Lume

Cele mai lungi secunde din lume vin când ți-e foame de mori și aștepți, în fața cuptorului cu microunde, să ți se încălzească porția. Ele durează un infinit. Când ești prins în trafic, cei ce traversează intersecția abia se târâie iar semaforul ține, pur și simplu cu ei cu ei: 15- 14- 13- 12- 11- 10- 9… Când aștepți rezultatul unor analize medicale iar asistenta pune telefonul în Hold. Când aștepți rezultatul unui examen pe care îți dorești din tot sufletul să-l promovezi. Când verifici, să fii sigur că ți-a intrat salariul în cont, iar website-ul băncii se mișcă ca o țestoasă. Când, întins pe șezlong, afară, soarele-ți bate-n ochelarii de soare iar norul, singurul nor la orizont, nu vine-odată să-l acopere, să-ți dea un pic de răcoare. Când pantofii noi te bat la călcâi și mai ai doi metri până în casă. Când cel mic are febră, arde tot […]
22 iunie 2015

Pe Caii De La Biciclete

Era o dată un neam cu casele pe-o vecinătate la mare căutare între imobiliarele vremii: lățime la stradă, vii, livezi, grâu și secară, ieșire la marile ulițe mondiale, nici prea cald dar nici prea frig, numai bine.  Unii i-au propus neamului să-și vândă hatul și să rămână în chirie, alții au dat să i-l ia cu japca, iar câțiva l-au hărțuit, mărunt-mărunt, doar -doar și-o face bagajele și pleacă.  N-a fost cazul, un’ să pleci când ai casă cu grădină și copii de crescut? În vremuri, neamului i s-a-ntâmplat să mai mute gardul, la dreapta or la stânga, după cum o cereau scorurile meciurilor vremii dar, una peste alta, tot p-acolo era de găsit, codul poștal a rămas același. Neamul acesta croit din aluat de Buricul Pământului avea o problemă: avea caii cam înceți, implicit erau ușor de depășit în trafic. Trăgeau la plug, nimic de zis și, cât îi […]
21 septembrie 2015

Perele, ca și oamenii, au defecte

Am un păr în curte. Cam acum e vremea culesului. S-au aproape copt perele și am chemat în weekend copiii vecinilor, să le dau câte o pungă. Le-am cules împreună, mai mari, mai mici, după cum au crescut și ele. Când a fost culesul gata, copiii au răscolit prin sacoșele lor și au scos perele cu deformități, spunând: p-astea trebuie să le-aruncăm, sunt stricate… Degeaba am încercat să îi conving că, deși unele erau mai lunguiețe, altele mai grăsuțe, altele răsucite, toate erau pere bune de mâncat. S-au uitat cu ochii mari la mine și au dat din cap, nț, n-am dreptate. Am făcut un ocol cu vorba și le-am zis să nu compare fructele din curte, cu cele de la magazin. Că fructele de la magazin sunt toate alese să arate perfect, că altfel cumpărătorul nu le ia dela raft. Iar celelalte (cele urâte, adică) se duc la gemuri […]
6 noiembrie 2015

În Virtual, De Milenii

Provin dintr-un popor virtual, n-am niciun dubiu. Un popor ce-a dormit în nouri, a iubit- plutind, a visat mai mult decât a făptuit, un popor mustind de speranță, de Poveste. Este incredibil cât de eteric funcționează poporul meu, am senzația că revăd filmul Avatar și că veghindu-l, tăcând, de peste ocean, în fapt asurzesc de larma gândurilor lui. La propriu, poporul meu nu știe ce este frica. Asta, doar un popor virtual poate să cuprindă. Poporul meu n-are plan.  N-are plan fiindcă n-are ceas, n-are Timpul care să-l împingă spre vreun capăt. Dacă uneori se-nvâre-n jurul cozii este doar o impresie. În realitate urmează spirala universală, urmând calea-n spațiu a stelei Vega. Între poporul meu și adresa lui fizică nu este nimic. Poporul meu trăiește virtual, de milenii, plutind deasupra rotundului geografic pe care și l-a ales. Continuu, continuu. În țara lui Lerui-Ler Nu e zbor, nici drum de fier Numai lamură de gând […]