19 ianuarie 2016

Porțelan, folosit de patru ori pe an

Am internet și, paradoxal, mă simt ca un vraf de farfurii sparte, pe dinăuntru. Am deschis canalele virtuale, pe toate deodată. Timp de două ore, cu o forță de taifun, am absorbit știutele și neștiutele: ziarul Toronto Star vinde locația din Vaughan, un teren uriaș care probabil valorează enorm. Câteva sute de angajați vor fi puși pe liber, ziarul se imprimă undeva aiurea, la o altă tipografie, totul pentru ca să scadă costurile și să țină ziarul în viață. Ziarul, ca toate ziarele pe hârtie, are tirajul redus drastic. Magazinele de second-hand GoodWill s-au închis, astăzi, spuneau la radio. Alte sute de oameni, pe drumuri. Multe sute de oameni pe drumuri, într-o economie care se zbate cu greu să miște sistemul anchilozat sub greutatea teancurilor de bani peste bani, peste bani din țara de bani în care trăiesc. Benzina, azi, 89 de cenți/l, nu mai țin minte de când n-am […]
3 februarie 2016

Viața-i ca parcarea

Viața-i ca parcarea. Cauți în fiecare zi, instinctiv, cu o disperare motivată sau nu, un loc bun să parchezi. Un loc suficient de lat cât să nu-ți boțești vanitatea. Te uiți în dreapta, te uiți în stânga să n-ai hârburi care te pot atinge, din neatenție, cu portiera, ori vreun truck care să-ți șteargă aripa, când dă cu spatele. Te păzești și tu, ca să nu plătești mai încolo. Cauți un loc. Un loc cât mai aproape de intrare. De intrarea Undeva: la serviciu, în carieră, în familie, în iubire, în destin, aproape doar să fie. Să fie aproape, să-l poți parcurge din doi pași. Și nu-l găsești. Mai dai o dată, roată. Și încă o dată. Te uiți dreapta- stânga, scanezi tot. Ori au fost alții mai harnici, ori mai iuți de picior, cert este că, la oră de vârf, într-o lume super ocupată, super stresată, acolo unde se […]
5 mai 2016

Jayshree- Urme de umbre de oameni

Părinții i-au spus Jayshree, soțul și socrii îi spun Kunta și este o femeie încă tânără, slăbuță și mică, mică așa cam cât o elevă de gimnaziu. Eram afară, la o cafea în soarele asfințitului când am văzut-o de departe venind agale pe trotuar. Nu se grăbea, strada era goală și i-am urmărit mersul unduit, cumva cu genunchii aduși unul dinaintea celuilalt. Un mers oriental, studiat, ca de dansatoare. Când s-a apropiat de casa mea numai ce-o văd că-mi face cu mâna. Am făcut la fel și unde nu m-am trezit cu ea venind, la fel de agale către mine, cu capul ușor într-o parte și zâmbind. Mă cheamă Kunta, a zis și mi-a întins mâna. Știam eu că se-mprietenește lumea ușor cu mine dar în seara asta fetița asta a bătut toate recordurile. Unde nu s-a așezat pe scăunelul celălalt, parcă ostenită de treabă și cu mâna streașină la […]
12 ianuarie 2018

Ți-a trimis și ție scrisoare?

Giovanna și Antonio, un cuplu de sicilieni cu peste 65 de ani de căsătorie la activ, în Canada de peste jumătate de secol.  Ca orice italian respectabil, Nino n-a lăsat-o pe Giovanna să lucreze nici măcar o zi în viața ei. Ea s-a ocupat exclusiv de casă și de copii și, slavă domnului,  treaba în gospodărie niciodată nu s-a-ncheiat! Nici cu engleza n-a stat vreodată bine dar, în fond, la ce i-ar fi trebuit ei engleza. Pe la începuturile vieții lor canadiene, pe când încă locuiau în Little Italy, Giovanna primește acasă, în prag de sărbători, un card frumos, festiv, cu urări calde de sănătate, bunăstare și cu asigurări de toată prietenia. Cardul, semnat de o femeie, adresat exclusiv lui Nino. -Ăsta are pe una, uite, e și adresa aici…spune Giovanna cu năduf, către cumnată-sa. Eu trebuie să merg s-o cunosc p-aia, să vezi ce-i fac….Cum își permite să-i scrie […]