27 decembrie 2014

Acum, Aici- Julio

Party, aseară, la mine acasă.  Plin de surprize!  O întâlnire virtuală în premieră, Secret Santa, aniversarea căsătoriei unor prieteni și muzică, inifinit de multă muzică. Opt ore de dans (și Doamne cât am mai dansat), joacă, râsete și Julio (Uruguay), soțul uneia dintre prietenele mele românce care ne-a cântat live. Vedeți și voi cam cum cântă Julio,  eu talent îl numesc.  Ce spun eu? Așa petrecere mai rar. Mă resimt, mă dor toate alea, mă ustură ochii de oboseală și zâmbesc: un Crăciun de petreceri în șir, încheiat cu artificii. Și care anunță deja un Revelion ca la carte!     Ti-a placut articolul?
28 decembrie 2014

Aici, Acum- Cărțile tale unde pleacă, când pleacă?

Multe dintre cărțile mele, am constatat astăzi, sunt gata de plecare. N-am mai reîmprospătat biblioteca în limba română, de-atâția ani. Azi le-am văzut, în sfârșit, trăgându-mă de mânecă.   Mare dramă mi-a fost să le mângâi ochii orbi-orbi, tușul decolorat până la necitire, paginile pământii, din hârtie veștejită, imposibilă, reciclată prost, cu urme de așchii și care crapă și se prefac în praf, la îndoire. Vocea le este tot mai greu de descifrat, rândurile au fost tipărite unu-ntr-altul, într-o înghesuială de troleibuz comunist. Nu se mai pot citi, este inuman chinul la care au fost supuse la tipărire bietele cărți. Prea mult text, prea înghesuit.   Cărțile de dinainte de ‘89, cele câteva cumpărate în primii ani ’90, înainte de plecare și care cu fală-mi umplu azi, în Canada, biblioteca lungă și lată, ei bine, ele nu mai pot.  Ele, sub ochii mei, sunt gata de călătorie.  Deschid una.  Aflu, […]
31 ianuarie 2015

Un ghiocel- putere

De pe sub zăpada întinsă-n crustă sidefată ca o glazură, de printre crenguțele de trandafir încă gâtuite de strânsoarea gheții, de dincolo de țărâna înghețată, tapetată cu uscăturile toamnei trecute, de undeva din străfunduri, își fac loc timid, încet, constant, tenace, ghioceii anului acestuia. Pagina mea de facebook a început, ușurel, să se populeze cu fotografiile ghioceilor românești, aceia înveliți într-o frunză (despre care n-am știut niciodată cum de a fost păstrată verde, peste iarnă) în cea mai supremă, primăvăratică sfidare a șerpăriei politice ori a discordanțelor sociale locale.   La vederea ghioceilor parcă se-ntoarce buna rânduială în pe ușa sufletului. Complet ignorantă la palmele care de-o veșnicie se tot spală una pe alta, primăvara românească tropăie mărunțel să-și intre în drepturi.     Mirosul ghioceilor mi-a ajuns până aici, departe, în ultima sâmbătă de ianuarie. Iar gustul sălciu dulceag al codițelor și petalelor de ghiocel (cum îi mărturiseam Elenei, […]
1 martie 2015

Planul Verde, Cu Un Fir Ușor

Cu gândurile și cu vrerea împing iarna, tăvălug, la vale. Explodează  ghioceii  în mesaje verzi și albe nesfârșite pe internet, zâmbesc continuu, vine, dară, primăvara! Mamă, ce bine. N-am să înțeleg de unde-mi vine, invariabil la finele lui februarie,  forța imensă de-a crede și conștientiza că primăvara este aici. În România, primăvara e sofisticată, vine când șoptind, când clipocind, când alunecând flori și muguri ițite de sub straturi de frunze uscate și durează câteva săptămâni. O simți.    In Canada, mai avem, spune starea vremii, încă vreo 30 de zile de iarnă. Da, dar sunt ultimele. N-am ghiocei (am avut odată niște bulbi, dar nu mi-a prins niciunul și am lăsat-o așa), nici mușcatele de la mama n-au rezistat mai mult de un an, dar am zambile și narcise care, în graiul lor, spun cam același lucru: vine vremea de ieșit afară din bârloguri.   În lumina crudă a zilei, […]